Am mai scris despre distanţă şi puterea rugăciunii. Şi despre imensa fericire de a fi cu El. Uneori, clipele acestea de fericire cu El au o intensitate incredibilă, imposibil de pus în cuvinte. E copleşitor şi plin de lumină acest sentiment de siguranţă că sunt în prezenţa Lui, pur şi simplu că sunt cu El. Sunt stropi de fericire, care fac de mii de ori mai mult decât o Niagara de desfătări lumeşti. Şi pe care i-am experimentat din nou aseară, alături de El, în compania unui prieten drag, care fizic se află la vreo 2000 de kilometri distanţă de mine, însă spiritual e alături de sufletul meu, în rugăciunea care ne uneşte mai mult decât mii şi mii de cuvinte, gesturi ori alte fapte. Şi această rugăciune comună, la ceas de seară, a plăsmuit în inimile noastre dorinţa de a nu rămâne singuri în această întâlnire cu Cristos pe Cruce, ci de a chema cât mai multe suflete să ni se alăture în adoraţia Răstignitului.
Acum suntem, în fiecare seară, două suflete care ne unim în Adoraţie la picioarele Crucii. Dacă doriţi să vă alăturaţi nouă în acest exerciţiu de iubire, ne-am bucura să ştim că, indiferent de distanţa fizică dintre noi, putem împărtăşi fascinaţia si dragostea faţă de Crucea lui Cristos. De aceea, fiecare din noi vă invită, în felul lui, să fim împreună, noi şi Crucea: Tarciziu la a ne lăsa învăluiţi de Fascinaţia Crucii, Claudia la Zece minute de dragoste.
Fascinaţia Crucii
Cât ne mai impresionează Crucea? Cât ne mai gândim la ea în cotidianul nostru? Cât mai face ea parte din viaţa noastră cea de toate zilele? Nu cumva legătura noastră cu Crucea e minimalizată, ba chiar complet înlăturată din existenţa noastră? Nu cumva ne căutăm mii şi mii de scuze pentru a o eluda, pentru a fugi de ea, pentru a ne refugia în spatele măruntelor noastre orgolii şi preocupări?
Nu modernismul ne impiedică să fim creștini, nu problemele de zi cu zi ne țin departe de Dumnezeu, ci pur şi simplu noi rămânem, de foarte multe ori, reci la cuvântul evangheliei şi insensibili la puterea Crucii. Cum să ieşim din această rutină? Făcând cea mai puternică experienţă a interacţiunii între noi şi Cruce: să ne lăsăm fascinaţi de ea, copleşiţi de înălţimea ei, bucuraţi de mântuirea care vine prin ea.
Cum să facem asta, concret? Vă lansez o invitație la zece minute de Adorație a Crucii, la zece minute în care să ne punem pe noi înşine înaintea Crucii, în care să o privim şi să ne lăsăm priviţi de ea. Să ne unim în rugăciune în faţa ei, în fiecare seară, începând cu ora 21:50. Să experimentăm minunea pe care o înfăptuieşte puterea imensă a rugăciunii comune, în numele instrumentului mântuirii noastre. Să nu voim nimic altceva decât a rămâne în tăcere înaintea Crucii. Să lăsăm deoparte socotelile noastre mentale (ce, pentru cine şi cum să cerem) şi să ne lăsăm în voia adoraţiei. Singuri, cu familia, cu prietenii, doar privind şi ascultând ce are să ne spună Crucea…
Cristos a stat pe Cruce mai mult de 10 minute. Oare noi putem sta în faţa ei măcar atât, zece minute? Un schimb de priviri. Atât. Căci privind Crucea îl întâlnim nu numai pe El ca persoană vie, trăind alături de noi, ci ne descoperim şi pe noi înşine (cu suferinţele şi bucuriile noastre) în altă lumină, cea a Chipului „celui atârnat pe lemn” (Gal 3,13).
Zece minute de dragoste
Am început, acum ceva vreme, să vă dau întâlnire, în fiecare dimineaţă la ora opt, pentru Cinci minute cu Isus. Acum vă propun ceva nou, care sper să devină, pentru fiecare din voi, o constantă a fiecărei seri: zece minute de dragoste. Sună incitant, nu-i aşa? Daor că oferta mea e complet diferită de cea a tabloidelor, fiindcă are o coordonată pe care nicio altă noapte de dragoste din viaţa asta nu o poate avea: aceea a veşniciei. E o noapte de dragoste cum nu poate fi alta, în compania Aceluia care e însăşi Iubirea… O noapte în care învăţăm cu adevărat ce e iubirea, privind spre Cruce ca sinonim desăvârşit al ei…
În tăcere şi în întunericul străpuns de lumina blândă a unei lumânări ce mângâie Crucea. Privirea aţintită spre El, inima deschisă pentru a primi dragostea Lui. Sfânta Ecaterina din Siena: „Nu cuiele l-au ţinut pe Cristos răstignit pe cruce, ci iubirea”. Zece minute de linişte în interiorul nostru, de desprindere totală de realitatea cotidiană, pentru a-L privi. Asemenea ţăranului care stătea zilnic la picioarele Crucii şi întrebat de sfântul Ioan Maria Vianney ce face, răspunde simplu: „Eu Îl privesc şi El mă priveşte”.
Ştiu, uneori a sta pur şi simplu şi a privi e teribil de greu. Fiindcă, vorba lui Eliade, oamenii de azi se încăpăţânează să caute în loc să vadă. Dar exerciţiul acesta aduce o lumină interioară de nepătruns…
Aristotel: „Fericirea este a-l contempla pe Dumnezeu”. Fericirea e la o Cruce şi zece minute distanţă de noi. Vă propun să o gustăm împreună, în fiecare seară, unindu-ne în contemplaţia Crucii, timp zece minute, cu începere de la ora 21:50. Aveţi curaj pentru o asemenea aventură: zece minute de dragoste?
Deus meus in te confido (Ps 25,2) 
Iar dacă nu sunt in trajma unei Cruci, sau sunt pe drum, sau alt undeva îmi voi purta mintea la acest grup care adoră Crucea la această oră.
Multumim Domnului pentru acest Har!
Claudia, iti fac o oferta … 3:15 min. ! 🙂
Multumesc, Pacatosule. Reiau si eu oferta mea: 10 minute de silentium inaintea Crucii…
Nu te mai lauda cu pacatosenia ca ajungi in iad din mandria din cauza mandriei de pacatos, dar daca este asa ma laud si eu ca sunt un mic pacatos, adica niciodata nu am reusit sa-l supar sau sa-l jicnesc cat sa nu ma poată iubi El si sa nu ma ierte, Si totusi grija cu pacatosenia…
Fratilor,
Alaltaieri eram doar doi, aseara, prin harul Domnului am fost opt (si poate multi altii, care nu s-au anuntat formal). Unii prin Italia, altii prin diferite orase din tara… Va rugam, Tarciziu si cu mine, sa dati mai departe acest link, cat mai multor prieteni si cunoscuti. Speram, sa se alature Crucii lui, in adoratie, cat mai multe suflete. Si va rugam sa ne impartasim reciproc minunile de har primite in rugaciune, intru lauda Lui si pentru a incuraja si pe altii sa vina la picioarele Crucii. Cine are curaj sa dea marturie?
Am ezitat mult daca sa va spun sau nu ,daca sa permit oamenilor „sa judece” in modul caracteristic ceea ce mi s-a intamplat…am scris, apoi am sters, …iar am scris…si pentru ca s-a intamplat am sa va marturisesc ca aseara m-am asezat inaintea Crucii pe la 21 si 45.Doream „sa ma adun” inainte de Adoratie.Au trecut cateva minute in care conversam cu Isus cand , ceva asemeni un curent electric,parca un fulger, mi-a strapuns mijlocul fruntii intrandu-mi in cap.Pentru mine acest fapt a confirmat prezenta Domnului deoarece pe urma m-am cufundat intr-o mare de iubire…si nu au fost doar 10 minute.Acum , in timp ce scriu aceste randuri, simt „ceva” in acelasi loc.
De ce am facut aceasta marturisire? In primul rand pentru ca m-ai invitat Claudia, apoi deoarece m-am gandit ca poate vi s-a intamplat si voua.
Laudat sa fie Domnul care ne iubeste atat de mult!
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!
Multumim, Mmary ca ai spart gheata la capitolul confesiuni legate de experienta adorarii Crucii. Cine se mai incumeta? La marturisiri dar si la transmis aceasta invitatie cat mai multora…
E ceva normal, ma bucur sa citesc asa confesiune, aceasta intalnire e cool.
EU stau foarte prost la acest capitol, si i as spune emigrarea fiintai in locuri ancestrale.Oarecum ma consolez ca stiu ca ele exista si sper ca merg pe drumul cel bun.
Mari sa te rogi si pentru mine…multumesc
cu bine
Draga mmary,
am auzit ca ai nascut al cincilea copil, ai un blog activ, te-ai alaturat cu bucurie celor 10 minute de adoratie propuse de Claudia la ora fixa, spune-mi te rog secretul: cum te descurci?
Cum reusesti sa ai timp pentru toate?
Cum reusesti sa culci copiii pana in 9 45, sa ai zilnic timp sa lucrezi la blog, etc.?
Zi-mi si mie cum arata in general o zi de-a ta, sa ma mai inspir si eu 🙂
A.M
Nu am multe cuvinte, deoarece raspunsul LUI prompt m-a amutit. Prompt, pt ca doar aseara si azi dimineata pe drum Il rugam sa ma „adune” iar. ALELUIA
Laudetur!!
Mai, ia vedeti, voi vreti sa-mi faceti „pofta” ? 🙂
Bineeeee, ramane pe diseara, la 21.50 !
Sa nu care cumva sa intarziati !
Hai, Pace si Bine ! 🙂
Gratias tibi, Domine!
Tarciziu, ma voi ruga ca Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toate Darurile Spiritului Sfant cu Iubirea , Pacea si Indurarea Sa!
Draga Anamaria,ziua mea arata asa:
Ma trezesc dimineata la ora 5 si 30, il salut pe Isus, apoi daca e treaz il alaptez pe Andrei,apoi cobor la bucatarie ii fac cafeaua sotului meu si ii pun mancare pentru servici(intre timp imi spun si rugaciunile de dimineata), el pleaca la 6 si 40; apoi pregatesc pachetele cu mancare pentru David , Luis si Maria; baietii pleaca la scoala la 7 si 30; pe urma o trezesc pe Maria , ii dau sa manance ,il mai alaptez pe Andrei daca e treaz ,iar la ora 8 si 15 ma urc pe bicicleta si duc fetita la gradinita(drumul dureaza 15 minute) timp in care Lorin (baietelul meu de 2 ani si 9 luni) si Andrei(bebelusul) raman in grija soacrei mele.Dupa ce ma reintorc de la gradinita il hranesc pe Lorin , apoi il schimb pe Andrei, ii fac toaleta.Pe urma intre orele 9 si 12 fac mancare , curatenie ,ma joc cu Lorin si scriu la calculator(calculatorul e in camera de langa bucatarie ); la 12 merg dupa fetita; apoi ii hranesc pe ea , pe Lorin si pe Andrei;strang masa, spal vasele , matur sau aspir din nou(dupa caz);la ora 14 vin baietii de la scoala ii hranesc si pe ei; intre orele 15-15si15 spun Rozariul Indurarii Divine impreuna cu cei de la Radio Maria apoi in functie de timpul de afara ies in curte cu cei mici sau ne jucam in casa.La ora 16 ii pun pe baieti sa-si faca lectiile si ii verific; la 17 vine sotul de la servici ii servesc mancarea si lui si copiilor , spal din nou vasele, matur in bucatarie si pe la ora 18 , 18 si 30 daca nu mai am nimic de facut merg in dormitor cu copiii mici ; acolo ei se joaca eu ii fac baita la Andrei , apoi citesc ,uneori ma uit la „Cireasa de pe tort ” sau la stiri.Pe la ora 20 imi hranesc familia , apoi fac din nou curatenie , ii spal pe Lorin si Maria(desi Maria deja face baie singura) si pe la ora 21 spunem rugaciunile in familie,apoi cel tarziu 21 si 30 copiii mici dorm toti;apoi eu vorbesc cu prietenul meu Isus, ne iubim…pe la ora 1 , uneori si pe la ora 3 ma trezesc si alaptez copilasul….bineinteles ca intre timpii pe care i-am enumerat intind haine, mai citesc sau mai scriu la calculator.Acesta e programul de iarna, caci incepand de primavara pana toamna ma ocup si de gradina, de muraturi si am si alte activitati despre care nu vreau sa vorbesc…Bineinteles ca in timpul tuturor activitatilor vorbesc cu Isus , ii cant si il ador chiar prin munca pe care o fac.Multa lume ma intreaba cum reusesc si daca nu imi e greu si sincer iti spun ca nu simt nici o greutate (decat cea a pacatelor mele).Secretul e IUBIREA!Iar eu sunt fericita si implinita!
Si acum gata cu vorba ,mi-a dospit aluatul si merg sa coc placintele si gogosile.:)
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!
Aseara, ora 21,50 m-a gasit pe drum, mergand spre casa. Cu un ochi spre cer si altul pe pamant sa nu dau la propriu in gropi, am inceput sa ma gandesc la Domnul, dorind sa fiu cu El, nu stiu cum sa exprim, era o dorinta arzatoare sa fiu langa El cu El. Si… a urmat o bucurie , care mi-a alungat oboseala care ma zdrobea – ma taram mai mult decat sa merg. Era o bucurie pe care nu o pot explica, deoarece imi lipsesc cuvintele potrivite. Nu ma facea sa chiu sau sa fac tumbe, desi oboseala disparuse, dar imi umplea inima, care nu mai avea loc in piept, iar in gand imi veneau versuri din psalmul „Laudati pe Domnul ca este Bun… Laudati-l toate popoarele” etc, si asa am tinut-o pana acasa (jumatate de ora).
Intalnirea de la ora 21.50 m-a facut ca sa ma spovedesc astazi ! Asa ca acum nu mai sunt „un pacatos” ci „un spovedit” ! Ca sa ma pun bine cu Tarciziu ! 🙂
…. dar, de maine, poimaine … revin ! … asta e, inevitabil !
Cred ca ar trebui sa ne concentram privirea interioara mai mult catre milostivirea lui Dumnezeu decat catre pacatosenia noastra. Astfel contemplatia devine mai fireasca.
Domnul a venit si vine in lume pentru cei pacatosi, nu pentru cei drepti ….
Tocmai de aceea noi, pacatosii, suntem chemati sa ne indreptam privirea mai mult spre milostivirea lui…
… da, dar sa nu uitam nicicand ca inima caita (pentru pacate) si smerita Dumnezeu nu o dispretuieste ! 🙂
draga „pacatosule” stau si ma intreb, si sper ca nu am luat o pe ulei, daca putem noi pacatui cat poate el ierta. Si mai mult decat atat, ce-i drept ai si tu dreptate multa, si nu e de neglijat aspectul caintei, ba din contra trebuie sa-l vedem in dimensiunea lui capitala, aceea de convertire. Însă constat, cel putin pentru mine, ca odata ce caința exista, exista si pentru greselile ce vor urma. Desi este o problema delicata a constiintei consider ca atitudinea contemplativa nu face bilanturi in fata crucii, cat am pacatuit eu si cat iarta el, ci mai mult lasa aceasta problema a constiintei pentru momentele de cenzura, iar adoratia si contemplatia are o directie simpla. Nu cenzura si balanta ci simpla unire cu divinul prin privirea durerii de pe Cruce. în acest sens, consider ca adorația Crucii face minuni în sufletele și constiitele cele mai controversate.Bilantul de pacate e una, iar contemplatia e un alt stadiu, stadiu care trasforma fara sa-ti dai seama. cu Bine
Tarciziu, „vad” ca stii bine ce se intampla cu adorarea si contemplarea crucii ! …. parca spuneai mai sus : „E ceva normal, ma bucur sa citesc asa confesiune, aceasta intalnire e cool.
EU stau foarte prost la acest capitol, si i as spune emigrarea fiintai in locuri ancestrale. Oarecum ma consolez ca stiu ca ele exista si sper ca merg pe drumul cel bun.”
… sa inteleg ca te-ai dat de gol ? 🙂
Pace si Bine !
Da draga, m-am dat de gol, nu cunosc nici adancimea, nici profunziea, dar stiu ca exista, si pentru aceasta consider ca merg pe drumul cel bun. In comparatie cu mmary, daca ai citit marturia ei si anume, cum crucifixul o imbratisa…la asta faceam referire ca stau foarte prost:), bingo. Si mai mult decat atat,nu ezit sa spun ca e ceva normal, adica, realitatea noastra modificata poate considera ca fiind anormala confesiunea lu mmary…asa ca sa nu citim pe diagonala, si 2 sa incercam sa vedem unitatea fiintei, cu stari sterpe si cu stari foarte puternice.
cu bine
Nu stiu cum, dar acum am inteles. Aaaaa, cred ca te-ai rugat pt. mine, bingo 🙂 … de-aia am inteles ! Multumesc ! 🙂
Dragilor, de incurajare, ca sa mai ni se alature si altii (in numar cat mai mare), puteti, va rog:
a) sa confirmati cei care sunteti alaturi de Cruce in fiecare seara?
b) sa trimiteti acest link cat mai multor prieteni?
Cu multumiri,
Claudia si Tarciziu
Cinstita fie Crucea Domnului!
Suntem alaturi de cruce zilnic, oferindu-i lui Isus viata noastra, cu micile sau marile suferinte.
Si o facem cu drag, stiind ca aceasta nu il impovareaza, pentru ca El a dus deja povara ei. Dar dimpotriva, il bucura, pentru ca El stie ca in spatele acestei „daruiri” este lucrarea Duhului Sfant.
Ramanem alaturi de cruce de fiecare data cand ne inchinam fara graba; de fiecare data cand ne inchinam la masa, atat acasa, in familie, cat si la restaurant si la serviciu; de fiecare data cand, vazand o cruce la gatul cuiva, pe strada sau pe pereti, ne spunem: Doamne, fii laudat prin Crucea Ta!; de fiecare data cand vedem un rozariu atarnat la retrovizoarea unei masini, spunand: iti ofer aceast sofer si toate persoanele cate te vor vedea, pentru ca Adevarul Crucii sa lucreze prin prezenta; de fiecare data cand ne amintim ca suntem botezati „In numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant”, pentru ca atunci cand auzim: „la ce bun sa fie botezati copiii daca nu stiu ce li se intampla? sa aleaga ei ce religie vor!”, sa le putem vorbi de speranta Crucii; de fiecare data cand vrem sa traim fericirile in lumea de azi…
E asa bine cand Isus te mangaie prin frati chiar si in intimitatea contemplarii si iubirii Crucii Inaltate!
Crucea Domnului a fost intai a Maicii Sale, Maria. Harul ei sa ne sfinteasca si pe noi, sa ne putem duce si contempla cu pace si bucurie cruciulitele!
Imbratisari!
Draga Claudia, trebuie sa-ti marturisesc ca de vreo 2 saptamani copilasii si-au schimbat ora la care adorm seara(adorm intotdeauna dupa ora 22,probabil din cauza faptului ca nu mai stau atata timp afara) si din aceasta cauza eunu am mai putut intra fizic in adoratia Crucii la 21 si 50.Inima insa ,de cele mai multe ori mi-o asezam in fata Crucii.
Aseara insa, uite ce s-a intamplat chiar la ora la care ne uneam de obicei in adoratie:
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.com/2010/12/minunea-pe-care-tocmai-am-vazut-o.html
Eu spun ca e un semn ca lui Isus ii plac aceste 10 minute de adoratie a Crucii si ne indeamna sa nu renuntam la ele.
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ce vrea El !