Am început, acum ceva vreme, să vă dau întâlnire, în fiecare dimineaţă la ora opt, pentru Cinci minute cu Isus. Acum vă propun ceva nou, care sper să devină, pentru fiecare din voi, o constantă a fiecărei seri: zece minute de dragoste. Sună incitant, nu-i aşa? Doar că oferta mea e complet diferită de cea a tabloidelor, fiindcă are o coordonată pe care nicio altă noapte de dragoste din viaţa asta nu o poate avea: aceea a veşniciei. E o noapte de dragoste cum nu poate fi alta, în compania Aceluia care e însăşi Iubirea… O noapte în care învăţăm cu adevărat ce e iubirea, privind spre Cruce ca sinonim desăvârşit al ei…

În tăcere şi în întunericul străpuns de lumina blândă a unei lumânări ce mângâie Crucea. Privirea aţintită spre El, inima deschisă pentru a primi dragostea Lui. Sfânta Ecaterina din Siena: „Nu cuiele l-au ţinut pe Cristos răstignit pe cruce, ci iubirea”. Zece minute de linişte în interiorul nostru, de desprindere totală de realitatea cotidiană, pentru a-L privi. Asemenea ţăranului care stătea zilnic la picioarele Crucii şi întrebat de sfântul Ioan Maria Vianney ce face, răspunde simplu: „Eu Îl privesc şi El mă priveşte”.

Ştiu, uneori a sta pur şi simplu şi a privi e teribil de greu. Fiindcă, vorba lui Eliade, oamenii de azi se încăpăţânează să caute în loc să vadă. Dar exerciţiul acesta aduce o lumină interioară de nepătruns…

Aristotel: „Fericirea este a-l contempla pe Dumnezeu”. Fericirea e la o Cruce şi zece minute distanţă de noi. Vă propun să o gustăm împreună, în fiecare seară, unindu-ne în contemplaţia Crucii, timp zece minute, cu începere de la ora 21:50. Aveţi curaj pentru o asemenea aventură: zece minute de dragoste?