Rugăciune pentru catolicii dezamăgiți

Dragă Doamne, uneori sunt atât de dezamăgit de Biserica ta.

Ştiu că nu sunt singurul. Mulți oameni care iubesc Biserica ta sunt dezamăgiți de mădularele lui Cristos pe pământ. Preoți şi diaconi, călugări şi călugărițe, şi ei pot fi dezamăgiți. Cu siguranță că până şi episcopii şi papii sunt dezamăgiți. Suntem din ce în ce mai îngrijorați şi preocupați şi necăjiți şi mânioşi şi uneori scandalizați pentru că dumnezeiasca ta lucrare, casa noastră e plină de făpturi păcătoase. Asemenea mie.

Dar, mai presus de toate, sunt dezamăgit când simt că anumite lucruri trebuie schimbate şi nu am puterea de le schimba.

Aşa că, Doamne, am nevoie de ajutorul tău.

Ajută-mă să-mi amintesc că Isus a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi că Biserica ta este călăuzită întotdeauna de Duhul Sfânt, chiar dacă îmi vine greu să văd asta. Uneori intervin schimbări neaşteptate şi Duhul ne surprinde, dar adesea în Biserică lucrurile se întâmplă lent. După timpul tău, nu al meu. Ajută-mă să aflu că semințele pe care le sădesc cu iubire în ogorul Bisericii tale vor înflori într-o bună zi. Dă-mi răbdare.

Ajută-mă să înțeleg că n-a existat niciodată o vreme în care că nu fi fost polemici ori dispute în Biserica ta. Polemicile încep cu Petru şi Paul care dezbat de pe poziții diferite. Şi n-a existat vreun timp în care păcatul să nu fi fost prezent printre mădularele Bisericii tale. Păcatul începe cu Petru care se leapădă de Isus în vremea pătimirii sale. De ce-ar fi Biserica de azi diferită decât a fost pentru oamenii care l-au cunoscut pe Isus pe pământ? Dă-mi înțelepciune.

Ajută-mă să cred în înviere. Cristos cel Înviat ne aminteşte că există întotdeauna speranță. Moartea nu are ultimul cuvânt. Nici disperarea. Şi ajută-mă să-mi amintesc că atunci când Cristos cel Înviat le-a apărut ucenicilor, purta rănile Răstignirii. Asemenea lui Cristos, şi Biserica este mereu rănită, dar rămâne purtătoare de har. Dă-mi speranță.

Ajută-mă să cred că Duhul tău poate înfăptui orice: poate naşte sfinți când avem mai mare nevoie de ei, poate înmuia inimile împietrite, poate deschide mințile care par închise, poate inspira încredere când totul pare pierdut, ne poate ajuta să înfăptuim ceea ce părea imposibil până în clipa înfăptuirii. E acelaşi Duh care l-a convertit pe sfântul Paul, l-a inspirat pe Augustin, l-a chemat pe Francisc de Assisi, a încurajat-o pe Ecaterina de Siena, l-a consolat pe Ignațiu de Loyola, a mângâiat-o pe Tereza de Lisieux, l-a însuflețit pe Ioan al XXIII-lea, a însoțit-o pe Tereza de Calcutta, a întărit-o pe Dorothy Day şi l-a încurajat pe Ioan Paul al II-lea. Este acelaşi Duh care e cu noi astăzi şi Duhul tău nu şi-a pierdut puterea. Dă-mi credință.

Ajută-mă să-mi amintesc de toți sfinții tăi. Mulți dintre ei au dus-o mult mai rău decât mine. Erau tot timpul dezamăgiți de Biserica ta, s-au luptat cu ea şi uneori au fost persecutați de ea. Ioana d’Arc a fost arsă pe rug de autoritățile bisericeşti. Ignațiu de Loyola a fost aruncat în temniță de Inchiziție. Mary MacKillop a fost excomunicată. Dacă ei se pot încrede în Biserica ta în mijlocul acestor greutăți, atunci pot şi eu. Dă-mi curaj.

Ajută-mă să-mi păstrez pacea când oamenii îmi spun că nu aparțin Bisericii, că sunt eretic dacă încerc să fac lucrurile să meargă mai bine, că nu sunt un bun catolic. Ştiu că am fost botezat. Tu m-ai chemat pe nume în Biserica ta, Doamne. Cât trăiesc, ajută-mă să-mi amintesc cum apele sfinte ale Botezului m-au întâmpinat în binecuvântata ta familie de păcătoşi şi sfinți. Fă ca glasul ce m-a chemat în Biserica ta să se facă auzit când alte glasuri îmi spun că nu sunt binevenit în Biserică. Dă-mi pace.

Mai presus de toate, ajută-mi să-mi pun toată nădejdea în Fiul tău. Credința mea e în Isus Cristos. Dă-mi doar iubirea şi harul lui şi mi-e de ajuns.

Ajută-mă, Doamne, şi ajută Biserica ta.

Amin.

Sursa: America Magazine

Fer. Charles de Foucauld – „Rugăciune de abandonare”

Tată, mă abandonez în mâinile tale. Fă cu mine orice îți place. Orice ai face cu mine, îți mulțumesc. Sunt gata la orice, primesc orice, pentru ca voința ta să se împlinească în mine şi în toate făpturile tale şi nu doresc nimic altceva, Dumnezeul meu. Îmi aşez sufletul în mâinile tale. Ți-l dau, Dumnezeule, cu toată dragostea inimii mele, căci te iubesc. Şi aceasta iubire mă îndeamnă cu putere să mă dăruiesc, să mă aşez în mâinile tale, fără măsură, cu nemărginită încredere, pentru că tu eşti Tatăl meu.

Despre Fer. Charles de Foucauld, aici.

„Novenă” iezuită improvizată (9)

Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată. Tot ce am sau ce posed e din darul tău. Ţie, Doamne, ţi le înapoiez. Toate ale tale sunt. Dispune de ele după bunul tău plac. Dă-mi numai iubirea şi harul tău şi mi-e de ajuns (Sf. Ignaţiu de Loyola, 1491-1556)

„Novenă” iezuită improvizată (8)

Doamne, dă-mi un profund simţ al umorului, nu al înfumurării. Dă-mi să-mi cunosc absurdităţile înainte de a face fapte absurde. Ajută-mă să înţeleg că atunci când acţionez cu umilinţă, fiinţa mea e mai umană, mai demnă de încredere şi mai vrednică de preţuirea ta. (Daniel Lord SJ, 1888-1955)

Novenă” iezuită improvizată (7)

Doamne, învaţă-mă compasiunea faţă de cei ce suferă, faţă de cei săraci, cei orbi, cei şchiopi şi leproşi. Arată-mi cum ţi-ai dezvăluit cele mai adânci emoţii, ca atunci când ai plâns sau când ai fost trist şi îndurerat până într-acolo încât ai asudat sânge, având nevoie de un înger ca să te mângâie. Mai presus de toate, vreau să învăţ cum ai îndurat extrema durere a Crucii, ca şi părăsirea din partea Tatălui. (Pedro Arrupe SJ, 1907-1991)

„Novenă” iezuită improvizată (6)

Te rog, Doamne, să îndepărtezi tot ce mă desparte pe mine de tine şi pe tine de mine. Ȋndepărtează tot ce îmi răpeşte demnitatea de a-ţi primi privirea, supravegherea, mustrarea, de a-ţi primi cuvântul şi de a sta de vorbă cu tine, de a-ţi primi bunăvoinţa şi iubirea. Alungă din mine tot răul care mă împiedică să te văd, să te aud, să te gust, să te simt, să te ating, să mă tem de tine şi să te am în minte, să te cunosc, să mă încred în tine, să te iubesc şi să te posed. Să nu-mi lipsească conştiinţa prezenţei tale şi să mă bucur de tine cât se poate de mult. Acestea le cer şi le doresc cu ardoare de la tine. Amin. (Sf. Pierre Favre, 1506-1546)

„Novenă” iezuită improvizată (5)

Isuse, simt în mine o mare dorinţă de a-ţi fi pe plac, dar, în acelaşi timp, nu mă simt în stare să fac aceasta fără lumina şi ajutorul deosebit, pe care le pot avea numai de la tine. Facă-se voia ta în mine, chiar de nu e încă voia mea. (Sf. Claude de la Colombière, 1641-1682)

„Novenă” iezuită improvizată (4)

Doamne Isuse, ajută-ne să vedem ce ne uneşte, nu ce ne separă. Căci atunci când vedem diferenţele dintre noi, adesea devenim conştienţi de ceea ce nu e bun la ceilalţi. Le vedem doar greşelile şi slăbiciunile şi le interpretăm faptele ca venind din răutate sau ură, şi nu din teamă. Chiar atunci când ai întâlnit răul, Doamne, tu ai iertat şi te-ai jertfit în loc să cauţi răzbunare. Ȋnvaţă-ne să facem şi noi la fel, prin puterea Duhului tău. (William Breault SJ)

„Novenă” iezuită improvizată (3)

Dumnezeul meu, eu nu cunosc ce-mi este dat să trăiesc astăzi. Dar sunt încredinţat că nu mi se va da ceva ce tu n-ai voit, n-ai poruncit şi n-ai hărăzit din toată veşnicia. Atâta mi-e de ajuns. Mă închin înaintea planului tău veşnic şi de nepătruns, căruia mă supun din toată inima. Ȋl voiesc, îl primesc şi unesc jertfa mea cu aceea a lui Isus Cristos, dumnezeiescul meu Mântuitor. Ȋn numele său şi prin meritele sale nemărginite, îţi cer răbdare în încercări şi o desăvârşită supunere la tot ceea ce tu binevoieşti să îmi trimiţi. Amin. (Joseph Pignatelli SJ, 1737-1811)

„Novenă” iezuită improvizată (2)

Dumnezeule puternic, Tată al tuturor, Dumnezeule plin de milă, Mamă a tuturor, binecuvântează fiecare persoană pe care am întâlnit-o, fiecare chip pe care l-am văzut, fiecare glas pe care l-am auzit, mai ales pe cei dragi mie; binecuvântează fiecare oraş, sat sau drum pe care l-am văzut vreodată, fiecare loc pe care l-am cunoscut, fiecare sunet pe care l-am auzit, fiecare obiect pe care l-am atins. Într-un mod tainic, toate acestea mi-au modelat viaţa. Tot ce am de la tine am primit. Dumnezeule mare, binecuvântează lumea! (John Morris SJ, 1826-1893)

„Novenă” iezuită improvizată (1)

Doamne, învaţă-mă să fiu generos. Învaţă-mă să te slujesc aşa cum ţi se cuvine; să dăruiesc şi să nu socotesc cât dau, să lupt şi să nu bag în seamă rănile, să trudesc şi să nu caut odihna, să muncesc şi să nu aştept răsplată, în afara aceleia de a şti că fac voia ta. (Sf. Ignaţiu de Loyola, 1491-1556)

„Novenă” iezuită improvizată

Pe 31 iulie, Biserica îl sărbătoreşte pe Sf. Ignaţiu de Loyola, părintele „Societăţii lui Isus” (ordinul iezuit) (despre care am mai scris aici). Ȋncepând de mâine vă propun o „novenă” improvizată dintr-o serie de rugăciuni ale unor iezuiţi din toate timpurile.

Exerciţii de îndrăgostire. Rugăciune şi spiritualitate ignaţiană

Biserica sărbătoreşte azi 454 de ani de la mutarea în cer a sfântului Ignaţiu de Loyola, întemeietorul Societăţii lui Isus (iezuiţii). Ocazie cu care vă împărtăşesc câteva rugăciuni şi gânduri aparţinând spiritualităţii ignaţiene (ultima este o rugăciune atribuită sfântului Ignaţiu de care sunt ataşată încă de dinainte de a cunoaşte Exerciţiile spirituale), însoţite de recomandarea de a încerca, sub îndrumare, această experienţă spirituală extraordinară care o constituie meditaţia ignaţiană (NB: Pentru cei interesaţi, „Exerciţiile” sunt traduse în limba română şi le puteţi comanda aici).     

Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată. Tot ce am sau ce posed e din darul tău. Ţie, Doamne, ţi le înapoiez. Dă-mi numai iubirea şi harul tău şi mi-e de ajuns (din „Exerciţii spirituale”. Săptămâna a IV-a, nr. 234).

Doamne, învaţă-mă să fiu generos. Învaţă-mă să te slujesc aşa cum ţi se cuvine; să dăruiesc şi să nu socotesc cât dau, să lupt şi să nu bag în seamă rănile, să trudesc şi să nu caut odihna, să muncesc şi să nu aştept răsplată, în afara aceleia de a şti că fac voia ta.

Omul este creat ca să-l laude, să i se închine şi să-l slujească pe Dumnezeu, Domnul nostru; şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletul; iar celelalte lucruri de pe faţa pământului sunt create pentru om şi ca să-l ajute în urmarea menirii pentru care este creat. Prin urmare, omul trebuie să se folosească de ele în măsura în care slujesc menirii sale şi să se lepede de ele în măsura în care-i sunt o piedică în calea acesteia. De aceea, trebuie să devenim indiferenţi faţă de toate lucrurile create, în tot ceea ce este îngăduit libertăţii liberului nostru arbitru şi nu-i este oprit. În aşa fel încât să nu iubim şi să nu vrem, în ceea ce ne priveşte, mai mult sănătatea decât boala, bogăţia decât sărăcia, cinstea decât ocara, viaţa lungă decât cea scurtă, şi aşa mai departe despre toate celelalte lucruri, ci să dorim şi să le alegem doar pe acelea care ne călăuzesc spre menirea pentru care suntem creaţi (Principiul şi fundamentul, din „Exerciţii spirituale”, nr. 23) .       

Sufletul lui Cristos, sfinţeşte-mă. Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă. Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste. Apa coastei lui Cristos, spală-mă. Patima lui Cristos, întăreşte-mă. O, bune Isuse, ascultă-mă! În rănile tale ascunde-mă. Nu mă lăsa să mă despart de tine. De vrăjmaşul cel rău mă apără, în ceasul morţii mele cheamă-mă şi porunceşte-mi să vin la tine, ca să te laud cu sfinţii tăi, în vecii vecilor. Amin.         

Şi, fiindcă „Exerciţiile” lui Ignaţiu nu sunt altceva decât un manual de îndrăgostire, închei cu un îndemn al pr. Pedro Arrupe SJ, misionar în Japonia, al treizeci şi optulea General al Societăţii lui Isus: „Nimic nu e mai practic decât să-l găseşti pe Dumnezeu; asta înseamnă să te îndrăgosteşti într-un chip absolut, definitiv. Obiectul iubirii tale, care îţi ia în stăpânire imaginaţia, va influenţa totul. Va hotărî motivul pentru care te dai jos din pat dimineaţa, ce vei face cu serile tale, cum îţi vei petrece sfârşiturile de săptămână, ce vei citi, pe cine vei cunoaşte, ce îţi va frânge inima şi ce te va umple de bucurie şi recunoştinţă. Îndrăgosteşte-te; rămâi îndrăgostit şi asta va hotărî totul”.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a IX-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, cum se deschide o floare când priveşte soarele, astfel a înflorit viaţa ta, ca un trandafir parfumat, fiindcă tu ai privit întotdeauna la Isus Cristos. La focul iubirii sale s-a aprins şi flacăra iubirii de Dumnezeu în inima ta. Roagă-te pentru mine, sfântă Rita, ca şi eu să privesc mai mult la Isus. Dobândeşte-mi acea iubirea de Dumnezeu care este gata la orice jertfă, care se dovedeşte zi de zi în adevărat iubire faţă de aproapele.           

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a VIII-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, cum ai iubit tu pe Cel Răstignit! Pe măsură ce te-ai maturizat, te-ai adâncit tot mai mult în contemplarea crucii. Cu cât a fost mai mică în ochii tăi propria-ţi cruce, cu atât mai mare a fost crucea Domnului. La urmă ardeai de dorinţa de a-i ajuta Mântuitorului la purtarea crucii şi ai fost învrednicită să iei parte la suferinţele coroanei de spini. Sfântă Rita, dobândeşte-mi spiritul iubirii crucii. Roagă-te pentru mine să nu uit, din cauza crucii mele, crucea Domnului. Ajută-mă să-mi duc crucea în aşa fel ca să pot uşura cât de puţin pe Isus în purtarea crucii.            

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a VII-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, viaţa ta a fost o viaţă de ascultare. Din ascultare te-ai căsătorit, ai fost ascultătoare la nesocotinţele soţului tău, iar în mănăstire te-ai supus şi celor mai mari umilinţe. Sfântă Rita, dobândeşte-mi pentru rugăciunile tale, duhul ascultării, fiindcă este duhul lui Cristos, care pentru noi a fost ascultător până la moarte, ba chiar până la moartea pe cruce. Dobândeşte-mi, te rog, cunoştinţa că numai în măsura în care voi fi ascultător, voi avea parte de roadele mântuirii.          

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a VI-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, tu ai fost umilă, ai avut curajul de a sluji. Tu ştiai că ceea ce spune sfântul părinte al ordinului, sfântul Augustin, este adevărat: „Mândria urmăreşte şi faptele bune şi face ca ele să se piardă”. Cât bine s-a distrus în fiinţa mea, fiindcă am fost mândru şi nu am voit să slujesc! Sfântă Rita, roagă-te pentru mine şi dobândeşte-mi duhul smereniei. Nu mă lăsa să uit niciodată că sunt un biet păcătos, ci imploră pentru mine adevăratul duh al umilinţei. 

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin. 

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a V-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, cât de răbdătoare ai fost tu în viaţă! Cum ai suportat tu mânia şi nedreptatea soţului tău zi de zi, an de an. Tu nu ai obosit, căci dragostea ta a fost adevărată. Sfântă Rita, cât de repede îmi pierd eu răbdarea! Te rog, mijloceşte prin rugăciunile tale, adevărata iubire în a-mi purta crucea şi suferinţa şi puterea de a fi iarăşi bun. Ajută-mă să dobândesc iubirea adevărată.

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a IV-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, tu ai trăit ca şi copil, femeie, călugăriţă, într-o nespusă sărăcie. Niciodată nu te-ai plâns de aceasta şi ţi-ai îmbogăţit viaţa săracă prin neîncetate jertfe de bunăvoie. Cât de ruşinat stau în faţa ta, când privesc la viaţa mea comodă şi când ştiu cât de grea îmi este orice jertfă. Sfântă Rita, roagă-te pentru mine la Dumnezeu, să găsesc curajul pentru renunţare, să dobândesc puterea de duce o viaţă mortificată, ca patimile mele să adoarmă, duhul să se înalţe şi adevărata virtute şi neînchipuita ei răsplată să devină pacea mea.   

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SFINTEI RITA DIN CASCIA – Ziua a III-a

Rugăciune de început: Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pure şi dragostea mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.   

Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.

De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.

Iubită sfântă Rita, inima ta te îndemna să doreşti a-ţi oferi lui Dumnezeu fecioria, într-o mănăstire. Dumnezeu a voit însă ca mai întâi să te căsătoreşti, pentru a câştiga pentru viaţa veşnică sufletul tău şi al celor doi copii ai tăi. Tu te-ai supus voinţei sfinte a lui Dumnezeu şi ţi-ai îndeplinit misiunea dată ţie prin căsătorie, până la sfârşit. Sfântă Rita, roagă-te, ajută-mă, prin mijlocirea ta, să nu fac ceea ce eu cred că este just, ci ceea ce vrea Dumnezeu, chiar dacă mi s-ar părea că e greu, căci „acela care face voia Tatălui meu”, zice Mântuitorul, „mă iubeşte”.                   

Roagă-te pentru intenţia mea, sfântă Rita, roagă-te!

Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui… 

Rugăciune de încheiere: Iubită sfântă Rita, dacă îmi privesc crucea, mi se pare atât de mare şi serioasă. Dacă meditez viaţa mea, simt cât de mic sunt eu însumi, cât de lipsit de curaj şi ce slab sunt! Dar am mare încredere în tine, pentru că tu ai uitat de tine ca să ajuţi pe alţii.

Ajută-mă şi pe mine, sfânta Rita! Roagă-te pentru mine, ca prin mijlocirea ta să cresc în iubirea pentru Mântuitorul şi pentru crucea sa. Amin.