Cât ne mai impresionează Crucea? Cât ne mai gândim la ea în cotidianul nostru? Cât mai face ea parte din viaţa noastră cea de toate zilele? Nu cumva  legătura noastră cu Crucea e minimalizată, ba chiar complet înlăturată din existenţa noastră? Nu cumva ne căutăm mii şi mii de scuze pentru a o eluda, pentru a fugi de ea, pentru a ne refugia în spatele măruntelor noastre orgolii şi preocupări?

Nu modernismul ne impiedică să fim creștini, nu problemele de zi cu zi ne țin departe de Dumnezeu, ci pur şi simplu noi rămânem, de foarte multe ori, reci la cuvântul evangheliei şi insensibili la puterea Crucii. Cum să ieşim din această rutină? Făcând cea mai puternică experienţă a interacţiunii între noi şi Cruce: să ne lăsăm fascinaţi de ea, copleşiţi de înălţimea ei, bucuraţi de mântuirea care vine prin ea.    

Cum să facem asta, concret? Vă lansez  o invitație la zece minute de Adorație a Crucii, la zece minute în care să ne punem pe noi înşine înaintea Crucii, în care să o privim şi să ne lăsăm priviţi de ea. Să ne unim în rugăciune în faţa ei, în fiecare seară, începând cu ora 21:50. Să experimentăm minunea pe care o înfăptuieşte puterea imensă a rugăciunii comune, în numele instrumentului mântuirii noastre. Să nu voim nimic altceva decât a rămâne în tăcere înaintea Crucii. Să lăsăm deoparte socotelile noastre mentale (ce, pentru cine şi cum să cerem) şi să ne lăsăm în voia adoraţiei. Singuri, cu familia, cu prietenii, doar privind şi ascultând ce are să ne spună Crucea…

Cristos a stat pe Cruce mai mult de 10 minute. Oare noi putem sta în faţa ei măcar atât, zece minute? Un schimb de priviri. Atât. Căci privind Crucea îl întâlnim nu numai pe El ca persoană vie, trăind alături de noi, ci ne descoperim şi pe noi înşine (cu suferinţele şi bucuriile noastre) în altă lumină, cea a Chipului „celui atârnat pe lemn” (Gal 3,13).

Anunțuri