Ziua I, Ziua a II-a

Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, întrucât era din casa şi din familia lui David, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei (Evanghelia după Sfântul Luca 2,4-7).

Iosif pregăteşte naşterea lui Isus. Umblă să caute un loc pentru ei, se agită, dar, în acelaşi timp, o linişteşte pe Maria. Tatăl, care interacţionează cu exteriorul familiei, are menirea de a purta de grijă propriei familii,  în ciuda tuturor ostilităţilor, şi de a renunţa la propriul confort pentru interesul Pruncului, al copilului.

Sfântul Iosif este cel căruia îi putem cere ajutor pentru a pregăti naşterea lui Isus în inima noastră. O pregătire bună pentru orice spovadă, ca şi o pregătire bună pentru timpul petrecut în Adoraţie Euharistică. Un ajutor pentru taţi, în conducerea familiei în mijlocul ostilităţii mediului exterior…

(va urma)

Despre autorul acestui articol

Corneliu Bărbuţ (n. 1968) este inginer de telecomunicaţii şi lucrează ca Director de Operaţiuni într-o corporaţie românească. Este tată de familie şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” şi desfăşoară activităţi pe mai multe planuri destinate promovării valorilor familiei creştine.

Anunțuri