Citind acest articol care vorbeşte despre diferite persoane publice care au ales să-l urmeze pe Dumnezeu în viaţa consacrată, am dat peste numele unui fost coleg de liceu, Alexandru Cotescu (fiul actorilor Octavian Cotescu şi Valeria Seciu), care s-a călugărit la Athos, cu numele de Daniil. Am rememorat astfel un moment din viaţa mea de dinaintea descoperirii lui Dumnezeu, la care nu m-am mai gândit până astăzi şi care mă face să mă cutremur înaintea lipsei mele de fineţe metafizică şi de eleganţă creştină, manifestată cu ani în urmă, cu prilejul participării la întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului.
Rememorez cu bucurie anii liceului, petrecuţi într-una şi şcolile de elită ale Bucureştiului, „Gh. Lazăr”: aveam nişte colegi senzaţionali, un diriginte cu inimă de aur (Tudor Opriş) şi lumea întreagă (care, pentru noi începea cu Cişmigiul, fieful escapadelor noastre) ne stătea la picioare (sau aşa ni se părea nouă, căci aroganţa e numele mic al adolescenţei)… Eram întotdeauna sufletul petrecerilor. Neconformistă în limbaj, în atitudine, în îmbrăcăminte. Suferind acut (încă de pe atunci!) de patima leadership-ului şi peste măsură de încântată de felul în care puteam determina lumea să mă urmeze… Standardul acesta trebuia menţinut şi la întâlnirea cu pricina, la care chiar mare parte din toate patimile astea se manifestau încă bine mersi (unele chiar mai exacerbate decât în vremea liceului)…
Desigur, la asemenea întâlniri, toată lumea îşi etalează „realizările”: job-ul de fiţe, hainele de firmă, maşina de comandă, nevasta top-model, bărbatul avut, copiii geniali, vila cu piscină. Cei mai mulţi dintre noi aveau realmente aşa ceva, căci am fost o generaţie de ceea ce lumea numeşte, cu un termen ridicol, „oameni realizaţi”. Îmi amintesc cum stăteam la masă, în seara aceea de iunie, în grădina Casei Oamenilor de Ştiinţă, răzgâiaţi şi blazaţi, efectiv obosiţi de atâtea chiote, dans, mărturisiri făcute şi mărturisiri ascultate… Toţi eram perfecţi, desăvârşiţi, fără cusur, fără pată: cariere de succes, căsătorii minunate, vacanţe în străinătate, conturi doldora de diverse valute. Înainte de a fi indivizi, suflete, de a fi Claudia, Irene, Dan, Valentin, Cristina, Corina, Ciprian, eram o imagine vie a succesului: în dicţionar, la cuvântul „succes” trebuia să se afle poza noastră de grup.
După o vreme, am realizat că singurul cu care nu schimbasem nici o vorbă era Alexandru. Amintirile mele cele mai vii legate de el erau acelea legate de suferinţa produsă de moartea tatălui său, în care noi, colegii, am încercat să-i fim aproape. Tragica întâmplare se petrecuse în vacanţa de vară a clasei a XI-a şi, revenit la şcoală, în toamnă, Alexandru era complet schimbat. Deşi nu fusese niciodată un cuceritor (cu toate că avea un fizic de invidiat, ochii de un albastru intens, păr brunet, o statură întrucâtva atletică, o inteligenţă fină, purtată fără ostentaţie), o dată cu această schimbare, Alexandru devenise un taciturn. Era de înţeles, ştiam cu toţii câtă afecţiune avusese faţă de tatăl lui… Acum, la revederea după zece ani, Alexandru stătea la masă în faţa mea şi, sesizând, cum ziceam, că nu am schimbat nici o vorbă cu el, îl întreb, tâmpă şi impersonală, mai mult de dragul conversaţiei decât pentru că mi-ar fi păsat cu adevărat: „Şi tu, ce lucruri măreţe ai făcut în viaţă până acum?” El se uită la mine cu ochii ăia de culoarea cerului de vară (ţin minte ca şi cum ar fi fost ieri) şi zice aproape în şoaptă: „L-am căutat pe Dumnezeu”. Toată gaşca (şi eu la unison cu ea) izbucneşte într-un râs nebun, aproape isteric. „Te-ai ţicnit sau faci mişto de noi?”, întreabă una din fete. Alexandru îşi păstrează aceeaşi mină impasibilă şi zâmbeşte discret: „Studiez teologie. Vreau să devin preot şi, cu voia lui Dumnezeu, să mă călugăresc”. Toată lumea râde şi mai abitir ca înainte şi îl asaltează cu întrebări privitoare la facultatea pe care ştiam cu toţii că o începuse după absolvirea liceului, un profil tehnic, nu mai ştiu exact ce anume… Băieții fac mişto în felul lor, fetele şi ele… Desigur, toată lumea consideră aceste glume ca fiind foarte inspirate şi potrivite, nimeni nu are nici cea mai mică senzaţie că e deplasat în ultimul hal. Dar Alexandru nu intră deloc în jocul nostru…
Nu-mi mai amintesc exact cum s-a încheiat discuţia cu pricina. Dar ştiu sigur că am plecat de acolo cu convingerea fermă că Alexandru Cotescu e cel mai mare ratat din clasa noastră. Looser-ul suprem, cu atât mai mult cu cât el avea beneficiul unui start-up mai bun decât al multora dintre noi (nu era de colea să fii progenitura unui cuplu de actori atât de cunoscuţi), de care (după mintea mea de atunci) se alesese praful…
Rememorând acum scena respectivă, ea îmi pare desprinsă dintr-un tablou de Hieronymus Bosch. Grotescul nostru nu anihilează fineţea spirituală a lui Alexandru. El rămâne serafic, în mijlocul batjocurii noastre. Noi ne considerăm îndreptătiţi să râdem de el, pentru că el nu este ca noi. La fel au făcut iudeii, care l-au batjocorit pe Isus tocmai pentru că El nu era ca ei, nu corespundea standardelor asociate de ei cu noţiunea de bine, de adevăr. Desigur, comparaţia e exagerată, dar e reală în măsura în care confruntarea dintre cei ai lui Dumnezeu şi cei ai lumii e atât de discrepantă încât ajungi să te întrebi cum de e posibil fie şi numai dialogul elementar între ei…
Cred că există o insensibilitate (dusă până la intoleranţă) faţă de Cristos, mai cu seamă în cei preocupaţi prea mult de voia lumii şi de propriile lor patimi, legiferate de „succes”, „faimă”, „realizare”, „ajungere”… E o orbire care te face să-i crezi orbi pe cei care nu văd asemenea ţie… E o intoleranţă pe undeva inconştientă, care ia naştere dintr-un refuz vădit al posibilităţii ca pe lume să existe ceva mai bun decât o carieră fulminantă, o maşină decapotabilă şi o familie model. Adică, cum, dom’ne, să le vorbeşti unora care le ştiu pe toate, care au de toate, care le-au văzut pe toate, despre faptul că acolo sus e Cineva mai mare decât ei? Nu, nu, e imposibil, eu am ajuns aici unde sunt prin propriile puteri, nu m-am rugat în viaţa mea, nici în biserica n-am intrat; la ce mi-ar putea folosi (sic!) mie Dumnezeu? Iată intoleranţa la Cristos, care se insinuează în existenţa noastră preaplină de propriul eu şi pune, pe nesimţite, stăpânire pe ea. Un fel de „Dacă Dumnezeu ar exista, cum aş putea suporta să nu fiu eu Dumnezeu?” al lui Nietzsche…
De atunci nu l-am mai întâlnit niciodată pe Alexandru, dar rememorarea acestui moment dă acum naştere unui sentiment de profundă ruşinare de mine însămi şi de îndurerare pentru suferinţa provocată lui Cristos de atâta uşurătate, aroganţă, trufie, lumesc, patimă, neascultare, egoism, eu-eu-eu-mult-prea-mult-eu… Doamne, iartă-mă că te-am batjocorit în chipul slujitorilor tăi cei mici, umili şi fideli, că m-am lăudat cu ale mele şi nu întru crucea ta, că am dispreţuit atâta vreme bunătăţile tale cereşti… Şi pune în inima monahului Daniil din muntele Athos iertarea faţă de purtarea mea nesăbuită şi rugăciunea smerită pentru păcătoasa de mine… Amin.
oraseanul reloaded a spus:
Laudat sa fie Isus Cristos, Claudia !
S-a rugat foarte bine Alexandru !
Apropo de intalnirea de … ani de liceu. Il admir ca a facut aceasta destainuire in plin grup. Bravo lui ! Eu pacatosul, cand am „vazut” limbajul colegelor de liceu (ma intrebau pe mail daca „ma bag”- adica, in aceasta lume, daca vin la intalnire si alte aluzii de moravuri usoare)si „programul”(bar, bauturi, etc.)am dat bir cu fugitii. M-am gandit la proverbul care spune : „cine iubeste primejdia cade in ea”. Dar uite ca el a tacut si a facut. L-a marturisit in direct pe Isus fara sa cada in primejdie. Discret, nu ca mine, PACATOSUL !
Dar stii ce ma bucura, in legatura cu acest articol ?
– ca Alexandru Cotescu a dat o frumoasa marturie despre cum reactioneaza un om cand e cucerit de dragostea lui Cristos
– ca tare te-ai umilit si bine ai facut !
– ca am ajuns sa traiesc sa-l citesc (imi place cand citesc un articol realist, adevarat, „dintr-o bucata”, fara prea multe expresii complicate, simplu, de suflet). Nu pe tine te laud ci pe El.
Multumesc Doamne!
Multumesc Claudia, si ramai mica, nelaudata !
Claudia Stan a spus:
Orasene,
Nu pot sa zic decat atat: Deo gratias!
oraseanul reloaded a spus:
Dumnezeul meu si Totul meu !
„Nici astăzi nu am înţelegerea deplină a mecanismului care mă determină pe mine, cea atât de studiat complicată, să caut cu obstinaţie (şi cu orice risc) simplitatea.”
Cel mai bine este atunci cand ramai un copil. Caci atunci am mereu nevoie de Tata. Cum ma fac mare, cum vine unu urat si negru si ma alearga, ma zgaltiie, ma supara ! Si strig la Tata si ma fac iar mic in bratele Lui. Iar El ma alinta, ma inveseleste, ma iubeste.
Te iubesc Taticule Ceresc. Ce bine ca Tu esti Tatal nostru!
Serafim a spus:
Interesant si provocator, ca toate postarile tale.
Mi-am amintit si eu cu nostalgie de anii liceului atunci cand l-am intalnit pe Cristos…si pe care nu am sa-l abandonez niciodata! Nu am avut chemerea lui Alexandru, dar incerc sa fiu un slujitor smerit.
Doi uriasi actori, extrem de sensibili…cred ca mama lui,Valeria a avut un rol determinant, nu stiu mie imi face impresia ca Dl.Cotescu nu era un om religios.
Intotdeauna raman uimit cum poate lucra Dumnezeu…si ce forta are Harul atunci cand te insoteste!
Claudia Stan a spus:
Draga Serafim,
In primul rand, bun venit!
Nu am avut privilegiul sa-l cunosc pe dl Cotescu, insa pe dna Seciu am vazut-o fugitiv o data si mi s-a parut o persoana la fel de fragila si de sensibila precum personajele domniei sale. Alexandru nu vorbea despre parintii lui ca despre niste somitati si nici el nu avea acea aroganta a copiilor de oameni celebri, a fost intotdeauna foarte „la locul lui”.
Cu dragoste in Cristos,
Claudia
oraseanul simplu a spus:
Claudia, citind articolul cu actorii, stii care e intrebarea mea pentru tine ?
Crezi ca-i bine faptul ca un sot si-a parasit copiii si sotia pentru Domnul Cristos, sau depinde ? Din cate am citit nu toti sunt chemati la viata calugareasca. De unde stii ca-i bine ? Eu vreau sa aflu parerea ta.
Claudia Stan a spus:
Draga Orasene,
Una la mana, „cine m-a pus pe mine judecator”? Parere? Parerea mea nu poate fi alta decat cea a Bisericii, conform careia sacramentul Casatoriei este incompatibil cu voturile calugaresti (sau viceversa).
Cu dragoste in Cristos,
Claudia
oraseanul simplu a spus:
Asa este. Casatoria este un sacrament. Cand se face un juramant in fata Domnului, apoi el trebuie respectat. Cu orice consecinta. Caci asa iti arati loialitatea si iubirea fata de Domnul. Laudat sa fie Domnul in veci ! Amin !
Claudia Stan a spus:
Cred ca fiecare trebuie sa traim cu alegerile facute si sa cautam sa ne sfintim in starea noastra de viata. „Hainele ingeresti” ale calugariei (si ale vietii consacrate, in general) nu sunt pentru oricine, ci doar pentru cei care au o chemare speciala… de la care noi, in starea noastra de viata, avem multe de invatat.
oraseanul simplu a spus:
Sau poate ca Dragos Paslaru a fost chemat de Domnul si gata ! ATAT !
oraseanul simplu a spus:
Claudia, l-ai intalnit pe Tutenes ?
Tu il cunosti din cele citite, vizionate sau audiate pe pastorul Iosif Ton ?
Te intreb pentru ca tare mult mi-as dori la intalnirea de la carmelitani sa abordam subiectele pe care cu atata har le dezbate pastorul in predicile sale.
Pe „youtube” – Iosif Ton predici : Evlavia, Dumnezeu vrea inima ta, Este vremea ta, Sa fii mort fata de pacat
Claudia Stan a spus:
Draga Orasene,
Inca nu l-am intalnit pe Tutenes, dar cred ca este plecat din oras (cel putin asa am inteles de la el). Nu, nu am auzit de pastorul despre care vorbesti. Iti doresc o noapte buna, cu ocrotirea ingerului tau pazitor!
Claudia
Iulian a spus:
Claudia, daca-mi permiti (pentru ca nu vreau sa fiu invaziv), parerea mea (a unui preot catolic) este ca sacramentul casatoriei nu este incompatibil cu voturile calugaresti. Chemarea la viata consacrata (castitatea si nu numai celibat) este o vocatie in vocatie. Ma explic; este o forma diferita de a trai harul sacramental. Nu se resping reciproca cele doua sacramente ci se perfectioneaza reciproc. Chemarea la viata consacrata este o forma diferita, mai concreta, de a implini vointa Creatorului. Viata calugareasca exclude raporturile fizice dar nu si pe cele afective ci, din contra, pentru a fi fidel vocatiei primite (ma refer la consacrarea intregii vieti) incurajeaza si sustine maturizarea afectiva a persoanei in cauza. Este parerea mea.
Claudia Stan a spus:
Draga padre Iulian ,
Din aceasta sa inteleg ca teoretic (conform iubirii) e posibil, dar practic (dpdv canonic), nu?
Claudia
Iulian a spus:
Draga Claudia, e adevarat ca este un lucru foarte delicat dar poate fi inteles mai bine; conditia, cred eu, este sa fim deschisi, cum si tu spui, adevarului care este in afara fiecaruia dintre noi. E vorba de o alegere pe care cel chemat o face sau o refuza, dar este alegera lui; nu e vorba de teorie si practica. Iubirea (Xtos ne invata, prin atitudinea lui mai ales) depaseste cu mult raporturile fizice. Poate sa le implice dar poate si sa le excluda. Nu deaceea scade din intensitate sau isi pierde valoarea.
Rodica Criste a spus:
Cristos a inviat!
Mi-a placut foarte mult articolul. Trebuie sa marturisesc ca de cativa ani sunt atenta la stirile/ comentariile despre ,,baiatul Valeriei Seciu care s-a facut calugar,,. Cred ca m-a intrigat faptul cum baiatul unor oameni care au cautat si trait in luminile rampei si-a dorit sa traiasca in obscurul unei chilii care insa e plina de lumina lui Cristos cel cu adevarat viu. Pentru mine insa era doar un nume. Articolul tau mi-a adus o prima informatie despre persoana care este in spatele numelui de Alexandru Cotescu. Frumoasa persoana!
Claudia Stan a spus:
Draga doamna Criste,
Desi in vremea aceea, il consideram (cu totii) pe Alexandru „un ciudat”, el era ciudat in sensul cel mai bun posibil, adica acela al luminii lui Cristos, cu care se straduia sa lumineze si intunericul nostru, care, insa, nu prea se lasa biruit. Eu insa am convingerea ca pentru fiecare din noi vine o vreme in care ne lasam biruiti de Isus si la momentul acela contribuie, probabil, toate semintele sadite de-a lungul vremii de alti oameni in sufletul nostru, precum a fost cea sadita de Alexandru la acea intalnire.
Cu dragoste in Cristos,
Claudia
Rodica Criste a spus:
Da, cred ca Alexandru are darul de a raspandi spre ceilalti lumina primita de la Mantuitor. Asa cum Duhul Sfant a lucrat pentru el prin diferite ,,unelte,, (printre care multi il amintesc pe dl. Andrei Plesu cu al sau curs despre ingeri)se pare ca acuma el a devenit unealta Domnului. Exista aceasta marturie desprinsa din articol. In plus, eu am vizionat o discutie intre Mariana Mihut si Eugenia Voda cand actrita a marturisit ca baiatul ei traieste cu Dumnezeu in suflet, fapt care se datoreaza si influentei bunului sau prieten, Alexandru Cotescu.
Eu mi-am propus ca asa pacatoasa cum sunt sa incep sa ma rog pentru Alexandru. Cred ca precum noi avem nevoie de rugaciunile monahilor/ preotilor si ei au nevoie de ale noastre.
Ne vedem la Snagov, asa cum bine spui..cu dragoste in Cristos,
Rodica Criste
Gopo a spus:
E prima si, cred eu, ultima oara cand intru pe blogul asta.
Alexandru Cotescu mi-a fost profesor la Seminarul Teologic pe intraga durata cat a predat acolo, destul de scurta de altfel. Eram o fire dificila, ma indoiam de tot ce mi se preda. Alexandru a fost primul profesor care m-a privit cu ingaduinta, care nu se ostenea sa-mi raspunda la toate intrebarile aparent incuietoare. Eram si ma comportam ca omul desacralizat contemporan. Nu vreau sa vorbesc nici de calitatile lui intelectuale si nici de modelul patristic care-i iesea prin toti porii fiintei lui. Stiu doar ca fost primul dintre profesorii mei care a cautat sa ne invaluie cu dragoste parinteasca pe noi cei incredintati lui spre modelare.
Claudia Stan a spus:
Draga Gopo,
Multumesc mult pentru aceasta marturie sensibila. Nadajduiesc sa te mai am de oaspete. Doamne, ajuta!
Flavia a spus:
Frumoasa spovedanie….minunata puterea pecare ai avut-o sa asterni aceste regrete….nu esti ortodoxa? ca la noi se scrie Iisus Hristos.
Claudia Stan a spus:
Draga Flavia,
Sunt romano-catolica. Si iti multumesc in Domnul nostru pentru vizita in „chilia” mea virtuala.
Cu dragoste in Cristos,
Claudia
tutenes a spus:
Frumos articol !Am ramas extaziat .
Si ma bucur ca nu toti de la muntele Athos sunt extremisti !
Claudia Stan a spus:
N-am inteles ultima fraza.
tutenes a spus:
Cred ca ar fi bine sa vorbim in particular despre ultima fraza,nu aici.
Claudia Stan a spus:
Cum doresti, Tutenes. Eu nu am nimic de ascuns.
tutenes a spus:
inteleg Claudia,dar parca ma retine pe mine ceva .
ADRIAN GORJ a spus:
Buna seara! Asta seara la sfarsitul Sfantului Maslu,un parinte dintre cei care au oficiat,ne-a povestit cateva impresii de la Muntele Athos,de unde tocmai s-a intors.Printre altele ne-a povestit si despre parintele Alexandru.M-a frapat cand am auzit ca e fiul celor doi oameni cunoscuti.Acasa am cautat pe internet si iata ca am dat si de acest blog.Ma simt atat de mic ca nu ma pricep si eu sa scriu ,sa ma exprim ca cei de pe aici in asa cuvinte frumoase.O sa tot trec pe aici, cred ca imi va face bine.Doamne ajuta!
Claudia Stan a spus:
Adriane,
Bine ai venit printre noi!
Cu dragoste in Cristos,
Claudia
ADRIAN GORJ a spus:
Rugăciune
„Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios , stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea.
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!”
Octavian Goga
Gogu Ion a spus:
Toate cele povestite/discutate mai sus sunt vorbe. Faptele unde sunt?
Claudia Stan a spus:
Faptele sunt in inima Domnului.
Gogu Ion a spus:
Ce vrajeala de rahat, raspunsul tau. Faptele tale unde sunt? Faptele din lumea reala, nu cea blogarita. Faptele care te definesc ca crezator in El. Imi da impresia ca acest blog este tot o fandoseala de lazarist/a, un trendy actual, un fancy ca e la moda. Ai intins o mana f-odata? Cu adevarat, nu dat bani la coltul bisericii?
Claudia Stan a spus:
Draga frate Ion,
Imi pare rau ca raspunsul meu nu ti-e pe plac. Daca am intins vreo mana vreodata asta nu e de scris pe blog si nici de strigat prin intersectii, pentru ca toate faptele noastre, bune sau rele sunt, asa cum am spus, in inima Domnului. El e singurul capabil sa ne judece atunci cand am dat cu piatra ori cand am intins o mana.
Pace si bine!
NB: Esti binevenit aici, dar te rog sa incerci un limbaj mai moderat. Nu din respect fata de mine, ci fata de El… Suntem in postul Craciunului…
Gogu Ion a spus:
Domnul ma va judeca, nu tu. Intr-adevar nu se striga prin intersectii faptele bune. Dar blogul ce este?
Gogu Ion a spus:
PS. De ce oare trebuie sa scriem un blog ca fiul cuiva e calugar. De ce oare nu facem, fara sa vorbim/scriem. Ce este oare asa important ca fiul cuiva celebru este calugar la muntele Athos? Nu avem calugari in tara? Sau asta era celebritatea? Ca fiul lui, care fuse in clasa cu voi, e calugar la Athos? Ai vazut vreodata o biserica in tacere?
tutenes a spus:
Domnu Gogu,
Claudia pur si simplu a prezentat o situatie pe care o cunoaste;a dat aceste amanunte pentru a sublinia ca „celebritatea ” nu ar trebui sa fie un obstacol in calea realizarii spirituale .
Numai bine !
Gogu Ion a spus:
Nu sunt domn. Insa opserv (intentionat scris gresit) ca nu putem fara a ne da in stamba. Am avut si niste intrebari la care nu am primit raspuns. Mata tot prin Grecia?
tutenes a spus:
nu,prin Romania .
Claudia Stan a spus:
Draga frate Ion,
Acest blog este despre El, asa cum il intalnim in oameni, in fapte, in locuri. Media ne bombardeaza cu raul cotidian. De aceea, multe perssoane (chiar si crestini), eticheteaza eronat anumite marturisiri curate despre binele din lume (ca fiind lauda adusa creaturii, cand de fapt e lauda adusa Creatorului). Asta si pentru ca exista o inclinatie generala de a autentifica raul ca fiind prezent si acolo unde nu este, doar pentru a justifica autenticitatea propriului rau care salasluieste atat de adanc in noi.
Am scris despre Alexandru exact din considerentul remarcat de Tutenes si pentru ca eu, atunci, desi nu intelesesem cum se cuvine, „l-am vazut pe Dumnezeu intr-un om”. Imi dau seama de nenumaratele mele limite si de faptul ca nu pot fi pe plac tuturor. Sunt perfect convinsa ca nu detin nici adevarul suprem, nici iubirea desavarsita. De aceea imi asum greselile si neputintele mele si imteleg cand anumiti cititori mai sporiti duhovniceste decat mine nu gasesc aici loc de odihna si acestora le cer iertare pentru ca zabovesc pe aici fara a trage foloase spirituale.
Mai exista vreo alta intrebare la care nu am raspuns?
Pax et bonum!
Gogu Ion a spus:
Cele bune.
Claudia Stan a spus:
Pace si bine! Si un Advent sfant!
mihaikon a spus:
si tu,… Tutenes?
mihaikon a spus:
Claudia
e o prapastie intre confesiunea ta si Athos…
nu te amagi chiar daca chemarea ta a fost de la Hristos…
nu ai raspuns adecvat …gandeste .Hristos te-a chemat printr-un ortodox …la catolicism?
Fara extazul tau mistic ,din prapastia pacatului meu ,te implor studiaza de ce biserica considera romano catolicismul o erezie.
Claudia Stan a spus:
Draga Mihaikon,
Nu am spus ca Cristos m-a chemat printr-un otodox. Intalnirea lui Alexandru a fost doar o picatura in ocean, una pe care, la momentul respectiv, nu am perceput-o ca atare. Si, spre linistirea ta, repet ceea ce am mai spus intr-un rand: alegerea mea a fost deopotriva intelectuala (in urma studiului) si cu inima. Si, tot spre linistirea ta, am facut-o in deplina cunostinta de cauza, adica aprofundand cunostintele despre ortodoxie si despre catolicism (fiindca stiu ca li se reproseaza celor care parasesc ortodoxia insuficienta ei cunoastere, ceea ce nu este cazul meu). Sunt convinsa ca sunt in Biserica intemeiata de Cristos. Restul sunt detalii istoric-dogmatico-politico-umane.
Cu dragoste in Cristos (acelasi pentru toti),
Claudia
toma a spus:
Frate Mihaikon,
Uite ce am gasit pe un blog, scris de un domn care vroia Adevarul :
…… Sa presupunem ca Pr. Agaton are dreptate. Catolicismul e o erezie, papa o figura luciferica orgolioasa si mandra. Dar am o intrebare catre Agaton, poate ma lamureste el, ca pana acum nimeni n-a facut-o. E vorba despre cateva texte liturgice, care nu apar pentru prima data pe site, cum de altfel toate se repeta. Primul e textul liturgic neindreptatit (adica de dinainte de 1913) al Mineiului pe luna ianuarie, a zilei de 16, a sarbatorii numita “Inchinarea lantului Sfantului apostol Petru” care spune: “Astazi temelia Bisericii, Petru, piatra credintei, ne pune inainte cinstitul lant… Temelia Bisericii, piatra credintei, mai marele apostolilor, temelia cea neclintita a dogmelor, verhovnicul apostolilor… punatorule de lege… pastorule al turmei lui Cristos, Petre slavite… Roma neparasind, la noi ai venit,… cel ce ai fost decat apostolii mai intai pe scaun sezator… pe temelia credintei sufletele tuturor credinciosilor le-ai zidit.”
Al doilea text e din vechea rugaciune de dezlegare pentru morti, care contine urmatorul pasaj: “care pe verhovnicul ucenicilor si apostolilor tai, Petru, ai zidit Biserica ta si i-ai dat lui cheile imparatiei cerurilor” si care a fost inlocuit cu urmatorul text: “Cela ce dupa Sfanta Ta inviere din morti cea de-a treia zi, cu darul tau ai binevoit a da sfintilor tai ucenici si apostoli cheile imparatiei cerurilor…” Intrebarea mea e: care a fost motivul indreptatirii acestor texte liturgice, care, de altfel, oglindesc invatatura Bisericii Ortodoxe? Pentru ca, din cate stiu, prima indreptire a facut-o Biserica Ortodoxa Greaca in anii 1884-1885, urmata mai apoi (si) de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1913.
E o intrebare la care pana acum nu am primit raspuns…
… cam asta spunea ! … nu iti cer un raspuns !
Claudia Stan a spus:
Aceste texte sunt semnalate de Teodosie Bonteanu, Ieromonah ortodox (staret al manastirii Cetatuia, Neamt), convertit la greco-catolicism in perioada de maxima prigoana impotriva acestei Biserici. Cartea se numeste „O turma si un pastor” si demonteaza, din punct de vedere ale unei persoane trecute prin ortodoxie si a carei convertire a fost una de durata, majoritatea „cuielor” pravoslavnice impotriva Bisericii Romei. NB: cea de-a doua rugaciune „indreptata” contine o inexacticate flagranta: „a da sfintilor tai ucenici si apostoli cheile imparatiei cerurilor” – conform textelor evanghelice, Mantuitorul a dat cheile doar lui Petru (de altfel, el e singurul reprezentat ca atare in iconografia ortodoxa si perceput ca atare de catre popor), celorlalti apostoli le-a dat doar puterea de a dezlega.
toma a spus:
Claudia,
multumesc ca m-ai luminat de unde este textul !
Frate Mihaikon,
imi pare rau pentru momentul acesta, sa vezi o asa pacaleala ca iese la iveala ! Stii tu, Adevarul invinge mereu ! Doare, dar mai bine doare acum un pic decat o vesnicie !
tutenes a spus:
@ toma
ce vrei sa sugerezi , ca ortodocsii sunt lipsiti de posibilitatea mantuirii ?
Anamaria a spus:
Eu nu cred ca Toma vrea sa spuna ca ortodocsii sunt lipsiti de posibilitatea mantuirii si sunt sigura ca si Tutenes a inteles asta.
Toma vrea sa zica, dupa parerea mea, ca cei care mint si depun marturii mincinoase despre alti crestini pentru a-i sminti pe unii mai neinformati, sunt intr-o stare de pacat de moarte si daca nu se caiesc si nu se corecteaza atunci DA vor fi lipsiti de mantuire.
A.M
tutenes a spus:
Anamaria , uite ca eu as vrea ca toma sa spuna de fapt ce a vrut sa zica .
In orice caz , interpretarea pe care o faci se aplica si catolicilor care mint si smintesc si se afla nu-i asa in pacat de moarte ?!
toma a spus:
Cum crezi tu Tutenes ca pot spune despre ortodoxi asa ceva ? Tatal, mama, sora si majoritatea dintre rudele mele sunt ortodoxe … Anamaria a intuit foarte bine ce-am vrut sa spun, si-i multumesc … eu am lipsit intre timp … acum, gandeste-te frate Tutenes, cum m-am simtit cand am constatat minciuna despre care vorbeam ?!!! … toti cei apropiati pot fi si sunt mintiti ca numai una este „dreapta credinta” !!! … colegi de liceu, rude de-ale mele – ortodoxi indoctrinati si cati altii se uita ca la niste ciumati la noi, catolicii !!! … am zis ca la niste ciumati ? … da, ciumatii au fost dispretuiti mereu, dar Domnul i-a luat de buni : SLAVA DOMNULUI IN VECI !
Dar vorba Domnului: daca va urasc pe voi sa stiti ca mai intai m-au urat pe Mine !!!
…. si totusi le spun sa citeasca despre DISCERNAMANT ! … sa nu ia ca pe pastile ce le spun altii, fara sa discearna !
Pace si Bine !
tutenes a spus:
Draga Toma ,
Stii tu vorba lui Hristos cu paiul din ochiul aproapelui ?
Vorbesti de „ortodocsi indoctrinati” ?
In ca fel „indoctrinati ” ? Pleci de la ideea ca doctrina e rea ? Explica-te !
Apoi daca e sa vorbim despre minciuni , eu unul nu m-as repezi asa sa cred apriori ce scrie pe un blog …
As cauta mai intai mineiul respectiv din 1916 , l-as compara cu actualul , apoi as cauta si o editie anterioara mineiului din 1916 sa vad ce spune si aceea , apoi as trage o concluzie !
Dar ce sa-i faci , poate fac parte din tagma „ortodocsilor indoctrinati” , insa incerc sa nu ma pripesc in a judeca ceva !
Apoi daca e sa vorbim despre minciuna , ai idee de cate ori a mintit biserica catolica , de cate ori au sucit politica lor , de cate ori si-au ajustat cartile , dogmele si interpretarile ?
Probabil ca nu …
Iar pentru a vedea cat de ciumati ii considera catolicii pe ortodocsi , citeste dialogurile dintre ei de pe grecocatolica.org , unde am intalnit de exemplu pareri care pur si simplu m-au stupefiat , cum ca ortodocsii au impus ortodoxia cu sabia la primul sinod ecumenic , sau nu au dat in Ardeal nimic de valoare, etc … Si chiar unii „preoti” greco-catolici care ne aseamana cu talibanii – apropo de discernamant si „ciumati” !
Claudia Stan a spus:
„Pleci de la ideea ca doctrina e rea ? Explica-te!” Explic eu, cred ca am inteles ce vrea sa spuna Toma: nu doctrina e rea, ci indoctrinarea. Adica litera lipsita de Duh. Cand punem litera mai presus de iubire, atunci ea devine indoctrinare si, pentru ca ai vorbit si despre asta, da, talibanism.
tutenes a spus:
Poate nu am eu intelegerea corecta , dar indoctrinat e cel care-si asuma o anumita doctrina .
Dar tot ce spui tu se poate aplica exact la fel si catolicilor si greco-catolicilor cu atitudini extrem de dispretuitoare si lipsite de aceea iubire pe care o invoci la adresa ortodocsilor .
Sa nu imi spui ca nu cunosti exemple fiindca internetul e plin de asa ceva . Am intelnit de eexemplu atitudinea unui greco-catolic care spunea printre altele ” ce daca generalul bukow a dat foc sau a pus tunurile pe bisericile romanilor caci erau lipsite oricum de valoare fiindca erau din lemn ” , si mai pretindea acest greco-catolic ca romanii nu au avut biserici si manastiri din piatra in Ardeal .
Asta da talibanism !!!
Apropo de talibanism , individul ( „preot” ) acela plin de iubire catre ortodocsi , care a declarat ca ortodocsii sunt ca niste talibani care distrug si omoara ; ce legatura am eu cu toate astea ?
Eu unul nu am distrus sau am omorat , nici macar nu m-am gandit sa distrug /omor biserici catolice/catolici .
As fi inteles daca ar fi facut o delimitare , eventual daca ar fi spus „unii ortodocsi” …
Dar nu-i asa ca-i mai simplu sa-i bagam pe toti in aceeasi oala ?
Fata de acesti catolici , care e pozitia voastra ?
toma a spus:
Propun urmatoarea idee :
.. sa zicem ca ortodoxii sunt in „dreapta credinta” iar catolicii sunt rataciti !
… ca acesti catolici, cu unirea lor, cu ecumenismul lor, vor sa distruga ortodoxia !!!
…. ca acesti catolici insistenti, ca atare, sunt niste dusmani ai ortodoxiei, nu ???
Domnul Isus Cristos ii indeamna pe toti crestinii sa-i iubeasca si pe dusmanii lor, caci daca iubesc numai pe cei care-i iubesc nu fac nimic deosebit si nu se aseamana cu Tatal Ceresc, care este bun si cu cei rai !
Acestea fiind zise, sa ne gandim si sa reflectam : cati dintre ortodoxi respecta si traiesc porunca Domnului, cati ii arata Tatalui Ceresc ca ii iubesc pe dusmanii lor din dragoste pentru El ???!!!
Raspuns : sa ne uitam pe bloguri si sa vedem pe cine hulesc „baietii” : pe PAPA ! si pe mai cine : pe fratii lor catolici ! …. de ce ? … unde este IUBIREA din ei ?
Sunt sigur ca stiti ca un cuvant rau sau mai multe pot omora spiritual un om !
Deci, ce fac „baietii” … omoara catolici, ba mai mult de atat isi omoara (inveninandu-i cu ura) proprii incepatori ortodoxi !!! … piesa „CAIN si ABEL” este de actualitate si acum !
Asa ca : SA NE RUGAM !
mmary a spus:
Cu bladul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus! 🙂
tutenes a spus:
Uite care e problema , eu consider ca unui om ii faci un serviciu atunci cand ii spui ca greseste .
Adevarata dragoste nu poate fi decat in ADEVAR , iar daca ai citi blogurile mai atent , ai realiza ca de acelasi tratament se bucura toti cei care se indeparteaza de la ortodoxie .
TOCMAI din dragoste pentru voi catolicii avem datoria noi ortodocsii sa va marturisim adevarul , ca si tuturor celor de alte religii .
Nu ajutam pe nimeni cu nimic daca ii incurajam in practicarea ratacirilor .
Stiu ca voi sunteti incapabili sa va criticati papa , probabil va este si interzis ; insa a spune unele adevaruri despre papa (ce-i drept incomode pentru credinciosii catolici) e o problema pe care noi ortodocsii ne-o asumam in aceeasi masura in care ne asumam criticarea ierarhilor nostri .
Deci unde este dragostea , la cei care favorizeaza ratacirile sau la cei care le combat ?
Cred ca nu aveti o privire tocmai corecte despre dragoste .
Claudia Stan a spus:
„Eu consider ca unui om ii faci un serviciu atunci cand ii spui ca greseste”. De acord. Cu doua amendamente. 1. sa fie correctio fraterna (nu dupa schema „ce tare sunt eu, ce fraier esti tu”); 2. sa-i demonstrezi argumentat ca greseste, nu pe baza unor legende, prejudecati si minciuni.
„A spune unele adevaruri despre papa”. Daca ar fi adevaruri, si nu minciuni sfruntate precum cele doua pe care le-am supus atentiei, ar fi OK. Oare isi poate dori un crestin autentic sa-si atinga scopurile cu orice pret, chiar si prin calomnie, minciuna si exagerare?
„Stiu ca voi sunteti incapabili sa va criticati papa, probabil va este si interzis”. 2 erori intr-o singura fraza. Da, „noi” suntem incapabili sa ne criticam papa, dar numai in chestiuni de credinta si morala pronuntate ex-cathedra, fiindca asta ar insemna „sa ne dam cu firma-n cap”, de vreme ce garantul corectitudinii acestor decizii este nu un om (papa) (asa cum este gresit interpretat), ci Isus, prin Duhul Sfant. Si da, ne este interzis de bunul simt crestin , care spune ca a asculta e mai bine vazut in ochii Domnului decat a-ti da dreptate singur.
Tutenes, stii ce mi se pare mie cel mai trist pentru toti sustinatorii acestor polemici anti-catolice? Ca niciunul din ei (si imi e rusine sa zic asta, dar se vede cu ochiul liber) nu a deschis vreodata o carte de dogmatica catolica ori principalele documente ale Bisericii Catolice pe care le contesta in perfecta necunostinta de cauza. E firesc sa canti fals cand nu ai invatat portativul. 🙂 Sfantul Ignatiu de Loyola, inainte de i se permite sa predice, a fost trimis sa puna burta pe carte: iata o pilda iezuita numai buna pentru polemistii care nu cunosc nici macar fundamentul doctrinelor pe care le critica atat de aprig.
tutenes a spus:
„Daca ar fi adevaruri, si nu minciuni sfruntate precum cele doua pe care le-am supus atentiei, ar fi OK. Oare isi poate dori un crestin autentic sa-si atinga scopurile cu orice pret, chiar si prin calomnie, minciuna si exagerare?”
Claudia eu m-am referit la adevaruri .
Refuz sa cred ca tu percepi calomnia , minciuna si axagerarea drept adevaruri .
Referitor la intrebarea ta , as spune ca acela nu este crestin .
„Tutenes, stii ce mi se pare mie cel mai trist pentru toti sustinatorii acestor polemici anti-catolice? Ca niciunul din ei (si imi e rusine sa zic asta, dar se vede cu ochiul liber) nu a deschis vreodata o carte de dogmatica catolica ori principalele documente ale Bisericii Catolice pe care le contesta in perfecta necunostinta de cauza. ”
Si reciproca e valabila . Chiar la aceste comentarii avem exemplu CONCRET .
Catolici care preiau informatii de pe siteul greco-catolica , de la comentarii , dar care nu au incercat catusi de putin sa ia mineiul editia respectiva si sa-l citeasca …
Il rog pe Toma sa ma corecteze daca gresesc cand afirm ca a luat informatia de acolo , si sa dea linkul spre „blogul” de care vorbeste .
De asemenea e de condamnat asemenea atitudine a sustinatorilor polemicilor anti-ortodoxe .
tutenes a spus:
Claudia
daca tot ai adus in discutie ignoranta ortodocsilor in ceea ce priveste catolicismul , as aprecia si eu un raspuns sincer in ce priveste catehismul BC .
Cum este posibil ca in crezul „niceo-constantinopolitan” sa fie inserat filioque stiindu-se ca aceasta dogma a aparut mai tarziu ?
Claudia Stan a spus:
Tutenes,
Un raspuns concis si foarte concret la intrebarea ta gasesti aici: http://www.greco-catolica.org/a407-Ereziile-catolice-revizitate-de-un-istoric-crestin-ortodox-1.aspx
Desigur, daca vrei sa intelegi pe Filioque cat mai profund, trebuie sa citesti vreo 2-3 biblioteci de Sfinti Parinti si inca pe atatea de comentarii teologice pe aceasta tema, plus muuuuulta teologie, ca sa intelegi nu doar la suprafata subiectul in discutie. Dar esenta este aceasta: atat timp cat se intelege corect raportul dintre lat. missio / processio si gr. ekporeusis (explicitata perfect in Clarificarea Conciliului Pontifical Pentru Promovarea Unitatii Crestinilor din 1995, care poate fi citita in intregime aici: http://www.ewtn.com/library/CURIA/PCCUFILQ.HTM ), Filioque nu este o dogma care desfiinteaza monarhismul Tatalui, asa cum se sustine de obicei.
tutenes a spus:
Claudia ,
ma asteptam la un raspuns la intrebarea mea , nu la trimiteri catre studiu in ceea ce priveste dogma .
De fapt tu nu stii ce am citit eu despre acest subiect .
Printre altele am citit si articolul respectiv depe greco-catolica insa nu asta e esential .
Eu vroiam sa aflu cum de a fost inserat filioque in crezul „niceo-constantinopolitan” din catehismul BC , avand in vedere ca filioque a aparut mai tarziu .
Multumesc .
Claudia Stan a spus:
Tutenes,
Badilita raspunde foarte clar si concis la intrebarea ta:
Introducerea lui Filioque in Crezul/Simbolul Bisericii latine dateaza din secolul al VI-lea (al treilea Conciliu de la Toledo, 589). Formula a fost reconfirmata la conciliile locale din 633 si 675. Hotararea respectiva a fost adoptata ulterior de Biserica din Galia, sub Charlemagne. Biserica romana si-a insusit-o spre 1013. In legatura cu Filioque se ridica trei chestiuni: 1) este legitima adaugirea respectiva? 2) care este justificarea ei istorica si teologica? 3) cum se prezinta lucrurile astazi? In ce priveste legitimitatea, teologii au oarecum dreptate sa raspunda acuzelor ortodocsilor amintindu-le acestora unele interventii unilaterale, fara consultarea Bisericii de la Roma. Daca orientalii si-au ingaduit, de pilda, la Sinodul de la Constantinopol (381), sa modifice Crezul de la Niceea fara consultarea si fara acordul latinilor, atunci reprosul orientalilor in sens invers este neavenit. Pe de alta parte, introducerea lui Filioque n-a fost un capriciu teologic al Occidentului, ci, de la bun inceput, o necesitate istorica si teologica. Gotii din Spania, increstinati de Ulfila, proclamau, in realitate, arianismul (multa vreme oficial si in Orient, sub urmasii lui Constantin), erezie care, asa cum bine se stie, pentru a evita confuzia cu politeismul, accentua monarhia Tatalui in cadrul Sfintei Treimi, coborand Fiul pe treapta creaturilor. Adaugarea lui Filioque in Crezul rostit de comunitatile din Spania a fost, la origine, o incercare de contracarare a arianismului si modalismului priscillian.
Ti l-am citat pentru ca e o opinie corecta, documentata istoric. Ce anume e neclar?
tutenes a spus:
Hai sa iti spun eu ce e neclar .
„Ortodoxul” badilita o ia total pe aratura .
Sinodul de la Constantinopol a fost acceptat intru totul de latini .
Or a arunca vina asupra orientalilor ca si-au permis sa modifice crezul de la Niceea ca si cum cine stie ce au facut in detrimentul latinilor e pur si simplu ipocrizie .
Incearca sa legitimeze modificarea crezului de catre BC prin aruncarea culpei asupra orientalilor pentru adaugarea ultimelor 5 articole din crez care aveau scopul contracararii ereziilor , articole acceptate in totalitate de latini .
Pai inseamna ca si latinii sunt vinovati domnule ca le-au acceptat !!!
Iata ce concluzie absurda se poate trage !
Si incercarea de a face o paralela intre cele 2 situatii este hilara .
In 381 s-au adaugat niste articole la crezul nicenian .
Dar acesta a ramas ulterior nemodificat , o modificare ulterioara insemnand ca nu mai avem de a face cu crezul niceo-constantinopolitan ci cu un alt crez .
Or pretentia BC de a afirma ca acela este crezul niceo-constantinopolitan este o manipulare si o minciuna .
Claudia Stan a spus:
Tutenes,
Te mai intreb o data: intelegi diferenta dintre termenul grec si cel latin echivalenti pentru „a purcede”? Daca nu, discutia este inutila si nu duce nicaieri, pe sistemul intrebarii puse de Isus carturarilor: „De unde vine botezul lui Ioan?” Si tot pe filiera etimologica, ce spui de transcrierea grecescului Καθολικὴν din Crez prin „soborniceasca”?
tutenes a spus:
Claudia ,
nu inteleg de unde vine perseverenta ta in a deturna discutia .
Din pacate am senzatia ca face parte din acel sistem bine pus la punct pe care l-am observat in discursul catolic , din limbajul de lemn , acela neziditor , care nu e cladit pe sinceritate . De ce eviti un raspuns clar si categoric ?
Din momentul ce eu am intrebat ceva , astept un raspuns clar la acea intrebare .
Nu am intrebat nimic despre purcedere .
As astepta de asemenea si un raspuns la ceea ce am afirmat eu despre badilita si apoi iti voi raspunde cu placere .
Claudia Stan a spus:
I rest my case. Mai citeste, Tutenes. Domnul cu tine!
tutenes a spus:
M-am hotarat sa iti raspund , chiar daca tu nu imi vei raspunde punctual si la obiect .
Eu o voi face . Insa raman cu un gust amar .
Am senzatia ca vrei sa aperi BC chiar dincolo de limitele adevarului , si incerci sa justifici unele greseli si erori in loc sa le condamni . Poate asta e calea pe care alegi sa o urmezi ; eu nu pot fi de acord cu ea .
„Adaugarea lui Filioque in Crezul rostit de comunitatile din Spania a fost, la origine, o incercare de contracarare a arianismului si modalismului priscillian.”
In desfasurarea ulterioara a evenimentelor au fost pai care au marturisit crezul fara adaosul filioque .
Personal consider argumentul introducerii filioque in crez pentru combaterea arianismului ca nefondat .
In crez scrie cat se poate de clar de Domnul Hristos ca e „Lumina din Lumina , Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat ” , nu creatura .
Termenul catolic ( universal ) fiind utilizat de latini ,( desi inainte de 1054 nu se intitulau biserica catolica ) , in crezul ortodox a fost folosit un alt cuvant pentru a elimina confuziile .
Oricum , termenul exprima suficient de bine temelia credintei ortodoxe , sobornicitatea ; biserica ortodoxa este cladita pe temelia sinoadelor ( soboarelor ) ecumenice ( a toata lumea – universale ) .
Astfel , substituirea termenilor a pastrat esenta invataturii ortodoxe despre biserica , pe cand catolicii pur si simplu adauga un cuvant acolo unde nu a fost si pretind sub argumente de genul ca sensul cuvantului purcedere e diferit in greaca si latina .
Nu contest ca sensul cuvantului e usor diferit in cele 2 limbi , insa argumentul nu sta in picioare fiindca a existat o perioada in care latinii marturiseau crezul fara filioque . In urma , sutele de pagini de filosofie scolastica sunt aride si lipsite de acel duh despre care vorbeai .
De fapt a fost o alternata a perioadelor cu si fara filioque , in care nu trebuie neglijat aspectul politic si interesele francilor .
Ma asteptat la maimulta descidere spre adevar si la mai multa sinceritate , chiar daca e in defavoarea ta/voastra .
Insa daca imi permiti o opinie , cred ca adevarul trebuie pus chiar si deasupra imaginii bisericii .
tutenes a spus:
erata „in desfasurarea ulterioara a evenimentelor au fost papi care au marturisit crezul fara filioque „
tutenes a spus:
Voi mai citi , ca nu le stiu pe toate fata de altii care considera ca au citit tot .
Multe sugestii , ocolirea subiectului si nici un raspuns categoric ; multa diplomatie ,lipsita de curajul asumarii unui raspuns .
La voi totul e perfect se pare sila noi totul gresit .
In stilul acesta sper ca realizezi ca un dialog este pur si simplu inutil .
Claudia Stan a spus:
Prea iezuit, asa-i? :))
tutenes a spus:
Nu inteleg ce vrei sa spui .
Claudia Stan a spus:
Mai bine :).
toma a spus:
Sigur Tutenes,
in comunitatea ta, tu ai dreptate si probabil ca esti si laudat ! … si marturisiti ca voi sunteti cei care detineti Adevarul ! … bravo !
… eu sunt un trepadus, un neica-nimeni, nu asa ca cei de genul lui Tutenes, care stiu atatea si atatea !
Nu-mi ramane de zis decat :
– ai mila de mine pacatosul Doamne !(„si isi batea pieptul cu pumnul”)!
– adu-ti aminte de mine in imparatia Ta !
tutenes a spus:
Toma ,
interesanta sugestia ta cum ca eu as fi fariseul si tu vamesul …
Probabil tu consideri ca eu voi merge direct in iad , insa eu ma rog de Bunul dumnezeu sa se indure si de mine .
In alta oridine de idei , daca de mine poti sa spui orice , te-as ruga sa nu te pronunti si sa nu speculezi in ceea ce priveste comunitatea mea , despre care nu stii ABSOLUT NIMIC .
Si altceva , stii ca ce crezi tu , anume ca ortodocsii se vor mantui contravine a ce crede BC ?
BC nu a ridicat anatemele de la conciliul 2 de la Lyon din 1274 , in care sunt condamnati cei care neaga filioque , deci crede ca ei nu vor avea parte de mantuire …
In ultimul rand sa stii ca as fi apreciat un raspuns la obiect la comentariul meu , nu unul care sa divagheze , doar doar voi pierde firul discutiei .
toma a spus:
„Probabil tu consideri ca eu voi merge direct in iad, insa eu ma rog de Bunul dumnezeu sa se indure si de mine.”…
.. cine sunt eu, Tutenes ? Un om ca si tine, un vas ca si tine ! Decizia ii apartine Olarului, in ce priveste folosinta vaselor ! … si, uite asa, eu nu cred ca vei ajunge in iad ! stii de ce ? pentru ca esti insetat de dreptate si adevar … si cauti ! … numai un singur lucru te rog : fii mai degraba traitor al poruncilor Domnului si a legii Iubirii decat „carturar” ! … e calea cea mai sigura ! .. parerea mea ! … si stiu ca poti sa percepi cele fine caci te-ai prins la faza cu fariseul ! 🙂
Vezi dar frate, te iubesc ! … si nu te supara daca de acum nu mai scriu ci doar o sa ma rog ! … e mai sigur, pentru mine, nestiutorul de concilii, comitii, comitete, epitete, etc ! 🙂
Pace si Bine !
tutenes a spus:
@ Toma
Ma crezi pe cuvant ca si eu te iubesc , insa asta nu presupune acceptarea tuturor invataturilor BC ?
Sunt intru totul de acord ca trebuie sa ne rugam si sa traim mai mult poruncile dumnezeiesti , incerc si eu nemernicul asa cum pot sa urc pe scara .
Aceasta e invatatura de temelie a bisericii ortodoxe , anume ca degeaba suntem invatati daca nu avem fapte .
Insusi Iisus nu a chemat apostolii la propovaduirea evangheliei de prin bibioteci , ci din satele sarace ale Galileii , exceptie facand unul singur , care l-a si vandut ulterior .
Mariana V. a spus:
„…litera ucide dar DUHUL da viata”!
Sa ii multumim Tatalui nostru Ceresc pentru DRAGOSTE…pentru EL…sa ne rugam pentru cei care sunt departe de EL si sa incercam, ata cat ne sta in putere, sa traim cum a trait EL cand a fost aici…facand binele, aducand alinare, o vorba buna…este nevoie de LUMINA in acest intuneric cumplit! Asa cum Alexandru a fost LUMINITA pentru cei care au avut ochi sa vada…sa fim si noi! L-am cunoscut la putina vreme dupa ce tatal lui s-a dus la odihna…m-am bucurat foarte mult, acum… ceva ani,cand am auzit unde se afla…sa ne rugam pentru el, sa ne rugam pentru toti acei care doresc, cauta LUMINA! Sa ne rugam pentru cei care nu au habar ca exista LUMINA! VA IUBESC…SI VA DORESC TUTUROR SA FITI LUMINI acolo unde va desfasurati activitatea! Atat…si…este scris ca binecuvantat este acela care aduce PACEA…MANTUITORUL NOSTRU este aducator de PACE…Alexandru nu a vorbit cu nimeni in contradictoriu…a fost LUMINA. SA NE IUBIM UNII PE ALTII CA INTR-UN DUH SA MARTURISIM PE TATAL, PE FIUL SI PE SFANTUL DUH. AMIN.
1 Corinteni capitolul 13
DRAGOSTEA NU PIERE NICIODATA…IARTA, RABDA, NU FACE NIMIC NECINSTIT si toti stiti ce este scris acolo; sa IL RUGAM PE TATAL NOSTRU sa ne ajute sa traim…ceea ce este scris!
HRISTOS ESTE VIU!
george a spus:
Frumos, m-ai induiosat, daca este si adevarat, esti binecuvantata!
georgebc a spus:
Frumos, m-ai induiosat, daca este si adevarat, esti binecuvantata!Si totusi, acum esti maicuta?
Claudia Stan a spus:
Este f adevarat.
Claudia Stan a spus:
Nu. Sunt laica. Una f pacatoasa.
alecsia89 a spus:
De va judecati unii pe altii,credeti caeste corect……..