decembrie_pag-28-31-page-001

decembrie_pag-28-31-page-002

decembrie_pag-28-31-page-003

decembrie_pag-28-31-page-004

„Ne mântuim pe noi înșine prin intermediul acțiunilor noastre, așa cum explică adesea New Age, sau suntem mântuiți de iubirea lui Dumnezeu? […] În creștinism, mântuirea nu este o experiență a sinelui, o locuire meditativă și intuitivă în sine, ci este iertarea păcatului, eliberarea de ambivalențele profunde care locuiesc înăuntrul nostru și ajungerea la pacea simțurilor prin intermediul comuniunii cu un Dumnezeu iubitor” (Consiliul Pontifical pentru Cultură, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, „Isus Cristos, aducătorul apei vii. O reflecție creștină despre New Age”, 4).

Sunt foarte la modă terapiile holistice propuse de New Age: reiki, bioenergia, cristaloterapia, sacroterapia, acupunctura, cromoterapia, aromoterapia, meloterapia, homeopatia, metoda Feldenkrais, rolfing. Ce anume le face neconforme cu învățătura creștină?

Pr. Victor Dumitrescu (V.D.): Mai întâi aș prefera să lămurim ce înseamnă „holism”. Este un neologism folosit pentru prima dată într-un tratat socio-politic al unui filosof sud-african, Jan Christiaan Smuts, și are la bază un cuvânt din greaca veche, hólos, care înseamnă „întreg”. Raportat la persoana umană, holismul are la bază ideea că omul este un întreg format din părți interdependente, iar nefuncționarea uneia le afectează pe toate. Până aici nimic suspect, căci și Sf. Paul spune că în corpul omenesc „dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el” (1Cor 12,26). Problema se pune însă la un alt nivel legat de natura părților ființei umane, precum și a modului de interconexiune dintre ele. Astfel, pentru promotorii holismului nu există o dualitate clară și distinctă între partea material-fiziologică a omului și cea rațional-spirituală, mai exact între trup și suflet. Prin urmare, dacă o persoană se confruntă cu un dezechilibru (fizic, psihic sau spiritual), acesta are înrâurire asupra întregului ansamblu spirit-minte-corp. Nu are importanță că sufletul și trupul au naturi diferite și se bazează pe principii diferite. Nu mai contează la acest nivel nici legile științifice care stau la baza dimensiunii psiho-fiziologice a omului, nici principiile spirituale ale adevărurilor de credință revelate care țin de partea sufletească. Materia se amestecă cu spiritul și se condiționează reciproc, iar metafizica se amestecă cu legile naturii. „Ființa” aceasta nu este nici omul conform canoanelor științei și nici persoana umană conform revelației divine. De asemenea, se revine la străvechea problemă a punctului de legătură dintre materie și spirit. Adepții New Age l-au găsit în ceea ce ei numesc „energie”, care nu se știe de ce natură este (materială sau spirituală), căci ceea ce contează este asigurarea unui flux liber al energiei prin corp, minte și spirit. Din nou, nici știința actuală, nici revelația creștină nu explică în felul acesta omul și persoana. Tocmai de aceea terapiile sunt pseudo-științifice, iar ideologiile din spatele lor sunt anticreștine. Tot ceea ce ați enumerat mai sus se bazează pe aceste considerente, iar termenul „energie” este numitorul comun. Reiki, însă, e de fapt o metafizică structurată care se apropie de statutul de religie, inspirându-se la textele sacre ale hinduismului, taoismului, budismului și confucianismului, religii străvechi care sunt aproape incompatibile doctrinar între ele. De aceea, reiki (rei=spirit, ki=energie) nu este doar o terapie, ci un cult dedicat „energiei universale”, care trebuie activată și accesată prin ceremonii de inițiere. Suntem la ani lumină depărtare de creștinism. Homeopatia este apă chioară pe bani mulți: suntem tot pe tărâmul confuziei dintre materie și spirit, dar la punctul de confluență nu se află o „energie” ca la celelalte, ci spiritul materiei la care se ajunge prin diluții la infinit. Acest „spirit” vindecă conform principiului contrariilor „cui pe cui se scoate”, doar că un „cui” e de natură materială (o substanță), iar celălalt „cui” e spiritual, mai exact „spiritul” acelei substanțe. Dacă nu ar fi efectul placebo care să explice unele efecte ale medicamentelor homeopate, ne-am situa cu adevărat în lumea poțiunilor magice din Asterix și Obelix. Când adăugăm pe listă aromoterapia, cromoterapia sau meloterapia, nu vrem să spunem că mirosurile, culorile sau muzica nu produc efecte asupra omului, fie ele și pozitive; problema constă în interpretările pseudo-științifice și spiritualiste ce se dau. Feldenkrais e o metodă de control al minții asupra fizicului prin ședințe de grup numite „conștiința în mișcare”. La fel, rolfing nu e doar un masaj muscular care să restituie corpului mobilitatea, ci o practică de „integrare structurală” și de „redresare din punct de vedere spiritual și sufletesc”. Se înțelege de la sine că principiile sunt tot holiste, delimitarea dintre materie și spirit aproape inexistentă, iar accentul cade exclusiv pe ceea ce omul este și face.

Ni se propune apoi parapsihologia, prin percepțiile extrasenzoriale (precogniția și clarviziunea fiind cele mai frecvente) și capacitățile paranormale (reîncarnarea, capacitățile de medium).

V.D.: Prefixul „para”, ce intră în componența unor termeni ca „parapsihologie”, „paranormal”, este un cuvânt care în greaca veche înseamnă „dincolo de”, „împotriva”, „contra”, „contrar”, „în ciuda”. Cu alte cuvinte, „parapsihologie”, „paranormal” are sensul de „dincolo de psihologie” sau „contrar psihologiei”, respectiv „dincolo de normal” sau „contrar normalului”. Noi, oamenii, suntem făcuți de Dumnezeu într-un anumit mod și funcționăm într-un anumit mod, care e în conformitate cu natura noastră omenească. Însă, există o ispită străveche care, de la Adam încoace, nu a încetat să îl bântuie pe om: ispita de a nu fi om. Parapsihologia este una din cedările la această ispită. Da, există ceva dincolo de om, există ceva dincolo de legile naturii. Sf. Toma de Aquino face o distincție clară între natural, supranatural și preternatural. Naturalul este „ceea ce se întâmplă întotdeauna sau cea mai mare parte a timpului”, adică e la îndemâna simțurilor noastre. Supranaturalul constă în „acțiunile nemediate ale lui Dumnezeu”; iar preternaturalul este ceva „ce se întâmplă rareori, dar totuși prin ființele create”. Minunile prin intermediul creaturilor, de exemplu, aparțin preternaturalului. Dar și acțiunile demonice aparțin preternaturalului. Noi afirmăm în Crez că Dumnezeu e creatorul „celor văzute și celor nevăzute”. Deci există și o „creație nevăzută” care se manifestă în registrul preternaturalului. Ei bine, aici este problema. Omul are ambiția de a invada preternaturalul prin tentativa de a-l manipula. Și Sf. Toma spune că numai Dumnezeu are puterea de a suspenda legile naturii pe care El le-a dat. Minunile sunt mereu ale lui Dumnezeu, indiferent că sunt făcute direct de El sau prin intermediul creaturilor. Însă demonii manipulează legile naturii într-o manieră falsă pentru a induce în eroare și pentru a sugestiona credința oamenilor în aceste false minuni. Aici este paranormalul. E un tărâm foarte periculos pentru că e teren privilegiat pentru Cel Rău. Atitudinea corectă este aceea pe care ne-o sugerează Biblia: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale fiilor noștri pentru totdeauna ca să împlinim toate cuvintele acestei legi” (Dt 29,28).

Spiritismul (vorbirea cu morții, inclusiv în vis sau prin tăblița Ouija), vederea viitorului, comunicarea cu îngerii și cu energiile / entitățile cosmice: iată câteva ocultisme cu care depășim granița jocului și intrăm în alte teritorii. 

V.D.: De fapt vorbim aici de comunicarea cu lumea de dincolo. Să vedem ce spune Scriptura: „Dacă cineva se duce la necromanţi şi la ghicitori prostituându-se cu ei, îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului său. Dar voi sfinţiţi-vă şi să fiţi sfinţi, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 20,6-7). Cred că e foarte clar acest cuvânt. În realitate, necromanții nu cu sufletele răposaților comunică, ci cu demoni. Spiritismul este o poartă către demoni, nu către tărâmul morților, căci în lumea spirituală este o ordine, iar morții nu răspund la comanda oamenilor. Omul nu vrea să fie om, ci vrea să manipuleze lumea de dincolo, iar diavolul nu așteaptă invitații speciale. Exorciștii știu că sunt contexte în care Dumnezeu îi impune diavolului să spună adevărul, căci în rest turuie doar minciuni. Ocultismul modern promovat de New Age propune și alte relații ascunse: cu îngeri (nu cei biblici), cu energii, cu entități cosmice fără nume etc. Suntem la același nivel și expuși acelorași riscuri.

Ceea ce creează confuzie că uneori aceste rătăciri par a avea un soi de legitimare din partea oamenilor Bisericii: un călugăr franciscan (Justin Bielitz) este instructor de Silva Mind Control, există centre de reculegere creștină care propun și yoga.

V.D.: În primul rând, e prea mult spus „legitimare”. Nu negăm faptul că pot exista păstori care să mai aibă nevoie să se documenteze, căci ocultismul promovat de New Age este ca un tsunami care vine pe neașteptate, cu provocări pastorale care nu au mai existat până acum. Documentele Bisericii din ultima vreme demonstrează faptul că există reacții ale Magisteriului care încearcă să explice creștinilor problema de fond a acestor practici. Deci, e nevoie și în Biserică de formare și de documentare. Ceea ce e mai alarmant este faptul că unii slujitori, cum ar fi călugărul pe care l-ați amintit, cad în aceste capcane și le promovează. Silva Mind Control este o tehnică nu atât de programare a sferei conștiente a minții, cât mai curând de a „reprograma inconștientul” și de „a controla visurile”. Din acest punct de vedere se bazează pe principii oarecum psihanalitice. Însă sloganurile care o însoțesc scot foarte bine în evidență centrarea pe propriul eu: „Fii stăpân pe mintea ta pentru a fi stăpân pe viața ta” sau „Vei deveni arhitectul realității tale”. Suntem pe aceiași linie cu alte practici New Age cum ar fi: meditația transcendentală, training-ul autogen, autohipnoza, yoga, unde magia, misticismul și parapsihologia se întrepătrund. Creștinii sunt invitați să aleagă cine să fie Domnul și Stăpânul vieții lor sau dacă vor să-și trăiască viața în imaginar.

Ca fost exorcist al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, cred că aveți autoritatea de a da mărturie cât din New Age e poartă de intrare a răului și care este calea sigură de purificare a sufletului de aceste practici nefaste.

V.D.: Da, într-adevăr aceste practici produc daune spirituale și nu numai. Oamenii nu aleg New Age, iar majoritatea nici nu știu despre ce este vorba, dar aleg „alternativele” de pe tarabele de cărți sau aleg să-și pună încrederea absolută în puteri manipulate de propriul eu sau de alți pretinși deținători de puteri. Pe lângă faptul că procedând astfel suntem pe o pistă falsă, alimentăm în mod indirect setea de curtoazie a Celui Rău, care este bucuros dacă ne poate îndepărta de adevăr, de Calea de mântuire care se numește Isus Cristos și de cei care cred în El. Calea sigură de purificare este renunțarea la aceste practici, mai exact convertirea de la idolatrie, căci acest cuvânt înglobează toate aceste practici. Avem mijloace sfinte în Biserică, cum sunt Spovada și Împărtășania deasă, chiar zilnică, dar ele nu prezintă atracție, deoarece implică efortul de convertire personală și parcurgerea unui drum tenace de sfințire. E mult mai ușor să scoți portofelul, să cumperi o metodă, să aplici o rețetă sau să plătești pe cineva care „să te rezolve” rapid. Un creștin autentic ar trebui să-și pună întrebarea simplă: cine mă poate rezolva? Răspunsul la această întrebare există deja de 2000 de ani.

Practicarea New Age, sub orice formă, încalcă primele două porunci ale Decalogului, iar ideologia New Age se înscrie în linia unor practici condamnate formal de Biserică.

V.D.: Da, deoarece sunt idolatrii care îndepărtează de la credința în Dumnezeul cel revelat, sunt păcate îndeosebi împotriva primei porunci a lui Dumnezeu. Culmea este că oamenii nici nu se acuză la spovadă cu privire la practicile superstițioase sau de idolatrie. Foarte rar mi-a fost dat să aud pe cineva că-i cere iertare lui Dumnezeu pentru credința în superstiții, în horoscop sau pentru idolatriile legate de propriul eu. Catehismul vorbește despre superstiții, despre „devierea sentimentului religios și a practicilor pe care le impune acesta”, vorbește despre „excesul pervers de religie”, despre „atribuirea unei importanţe magice anumitor practici”, vorbește despre greșeala de a „lega eficacitatea numai de materialitatea rugăciunilor sau a semnelor sacramentale, în afara dispozițiilor interioare pe care acestea le pretind” (cf. nr. 2110, 2111). Vorbește despre „divinizarea a ceea ce nu este Dumnezeu”, despre faptul că omul comite „idolatrie atunci când cinsteşte şi respectă o creatură în locul lui Dumnezeu” (nr. 2113). Catehismul vorbește despre divinație, despre magie, despre vrăjitorie, despre spiritism (cf. nr. 2115-2117). Până când Biserica va elabora documente speciale pe aceste teme, avem totuși de unde să ne documentăm. Prefer să concluzionez despre New Age folosind una dintre afirmațiile Catehismului Bisericii Catolice care, chiar dacă se referă la idolatrie, poate fi aplicată inclusiv mișcării New Age: aceasta, deoarece „respinge stăpânirea unică a lui Dumnezeu […], este deci incompatibilă cu comuniunea divină” (nr. 2113).

Articol publicat în revista „Actualitatea creștină”, decembrie 2018