Un frate l-a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: „Părinte, sunt doi fraţi şi unul dintr-înşii şade cu tăcere în chilia sa şi posteşte cu mare înfrânare toată săptamâna şi mult lucru lucrează în toate zilele. Celălalt slujeşte bolnavilor în bolniţă cu osârdie şi silinţă. Deci, al cărui lucru dintre aceşti doi fraţi este mai iubit şi mai primit de Dumnezeu?” Răspuns-a bătrânul: „Cel ce şade cu tăcere în chilia lui şi multă rugăciune face şi posteşte şase zile, dar nu are dragoste şi milostenie către fraţi, şi de s-ar spânzura de nările lui, nu poate să fie asemenea celui ce slujeşte bolnavilor” (Patericul egiptean).
Anunțuri
Desigur ca asa este dupa cum spune Patericul egiptean. Doar ca asta nu trebuie sa fie un motiv pentru a nu posti, pentru a nu ne ruga. Dimpotriva. Trebuie sa le facem toate acestea, plus faptele de milostenie catre aproape. A ne „incuia” intru noi, facand cele bune, e drept, dar crezand ca ne suntem suficienti noua insine si ne putem desavarsi fara a ne interesa de semenii nostri, aceasta este gresit. Caci zice Patericul „dar nu are dragoste si milostenie catre frati”. Unul dintre frati se straduia in cele bune dar centrate pe propria persoana, celalalt slujea fratilor. Nu ni se spune daca cel de-al doilea postea sau se ruga insa, fiind in manastire, este clar ca si el facea acestea (desi nu atat de mult cat primul), doar ca le imbina cu fapta buna catre aproapele. Nu cred ca suntem pusi sa alegem intre a posti si a ne ruga sau a face milostenii catre semeni. Trebuie sa le facem pe toate acestea. Nu se poate post si rugaciune fara mila, milostenie si iubire fata de semenii nostri si nici fapta buna fara rugaciune si post si cele ale credintei.
Sfantul Vasile cel Mare: „Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran, caci parul alb, impodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita, este frau pentru oamenii in floarea varstei, ocrotitorul casniciei, pazitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul in fiecare casa.”
„Dar pentru ca postul sa fie vrednic de lauda, nu-i de ajuns sa ne infranam numai de la mancaruri; trebuie sa postim post primit si bineplacut lui Dumnezeu. Iar postul adevarat este insrainarea de pacat, infranarea limbii, oprirea maniei, indepartarea de pofte, de barfeli, de minciuna, de juramant stramb. Lipsa acestora este post adevarat. In ele sta postul cel bun.”
Trebuie sa postim nu numai de la mancaruri, ci de la toata fapta rea si sa ne straduim la faptele cele bune; acesta este adevaratul post, cel folositor. Dar niciodata nu s-a pus problema unei alegeri intre a posti (cu sens de a nu manca anumite mancaruri) sau faptele de milostenie. Trebuie imbinate toate acestea si cu rugaciunea impletite.