I, II, III, IV

Suferim de o inexplicabilă vlăguire a puterii morale! În ce constau amăgirea şi înşelarea? În faptul că patima, prin satisfacerea ei, promite o grămadă de plăceri, iar lupta cu ea nu promite nimic. Dar de câte ori nu s-a verificat, oare, că satisfacerea patimei aduce nu fericire şi liniste, ci chin şi întristare? Ea promite multe, dar nu dă nimic; iar lupta nu promite nimic, dar dă totul.

Dacă nu ai trăit această experiență, trăieşte-o şi vei vedea. Dar aici este nenorocirea noastră, că nu ne hotărâm s-o trăim. Motivul ar fi că ne este milă de noi înşine. Autocompătimirea este cel mai linguşitor trădător şi cel mai mare duşman al nostru, este primul plod al mândriei. Ne este milă de noi înşine şi ne ucidem cu mâna noastră. Credem că ne facem bine, dar ne facem rău; şi cu cât mai rău ne facem, cu atât mai mult vrem să ne facem rău. Astfel, răul creşte şi ne apropie de pieirea finală.

Să ne însuflețim, aşadar, fraților, şi să ne urcăm cu curaj pe crucea răstignirii de sine, prin răstignirea şi dezrădăcinarea patimilor şi a poftelor. Să respingem mila de noi înşine şi să încălzim râvna trudirii de sine. Să avem o mână de doctor, care şi celor pe care-i iubeşte, şi celor de vază, la nevoie, le administrează tăieturi şi arsuri dureroase.

Nu vă voi indica metoda şi întreaga desfăşurare a luptei. Apucați-vă de treabă, şi ea vă va arăta singură şi vă va învăța totul. Închipuiți-vă liniştea, bucuria şi lumina care se vor instaura în inimă după biruirea patimilor şi cu aceasta încălziți-vă râvna ridicării împotriva lor. Lumina şi bucuria se nasc chiar de la începutul pornirii acestei lupte şi tot cresc şi se înalță, până când, la sfârşit, se vor împlini prin liniştirea inimii, în care se odihneşte Dumnezeu. Dumnezeul păcii trăieşte cu adevărat, de-a pururi în acela care a ajuns la această măsură. Atunci se adevereşte pe deplin că, într-adevăr, crucea este pomul vieții.

Pomul vieții cel din rai a rămas în rai. În locul lui, pe pământ este înălțat pomul crucii. Rostul acestuia este unul singur: va gusta omul şi va fi viu. Apropie-te, lipeşte-ți buzele de el şi bea din el viața. Te vei lipi de cruce când respingând mila de sine, vei râvni la răstignirea de sine, iar viață vei începe să bei din ea când vei porni la lupta cu patimile. Fiecare biruire a patimii va fi ca primirea unor sucuri de viață dătătoare din crucea purtătoare de viață. Îndeseşte biruințele şi te vei sătura mai repede şi te vei umple de viață.

Minunata este însuşirea răstignirii de sine! Parcă îți ia, dar, luându-ți, îți dă; parcă retează, dar, retezând, înrădăcinează; parcă omoară dar, omorând, înviază. Este exact Crucea lui Hristos, care a călcat moartea, viață dăruind. Câtă fericire!

Dar mare este, oare, osteneala? Primul pas este destul de anevoios – prima biruire a sinelui, prima hotărâre de luptă; apoi însă, cu fiecare încleştare în luptă, devine tot mai uşor. Râvna se va aprinde mai tare şi ştiința de a lupta va creşte şi duşmanul va slăbi. Aşa cum în lupta obişnuită, ostaşilor le este frică numai de început, iar apoi nu se mai tem de nimic, totul le vine usor şi la îndemână, la fel este şi în lupta duhovnicească: numai să începi, apoi lupta se va înfierbânta de la sine şi te va uşura. Şi apoi, cu cât mai zeloase şi mai aprige sunt încleştările, cu atât mai aproape este sfârşitul luptei şi pacea.

N-ai putere să începi? Roagă-te. Domnul îți va trimite. Înconjoară-te de gândul primejdiei de a rămâne în patimi şi astfel te vei smulge din întunericul lor, spre lumina eliberării de ele. Dar, mai ales, mărturisindu-ți neputința în fața Domnului, stai şi bate la uşa milostivirii Sale, chemându-L în ajutor. Îți va veni ajutor! Domnul va cauta spre tine şi lumina ochilor Săi îți va arde autocompătimirea şi îți va aprinde râvna de a te înarma cu bărbăție împotriva patimilor. Iar dacă Domnul este cu noi, cine-i împotriva noastră?

Doamne, începătorul nevoinței, Cel ce ne-ai însuflețit cu râvna de a porni nevoința luptei cu patimile, Tu însuți dă-ne putere să rezistăm în luptă, ca sub semnul Crucii Tale să luptăm lupta cea bună, privind către Tine, Începătorul şi Plinitorul credinței noastre, Cel ce prin Cruce ne-ai rânduit mântuire şi ne-ai dăruit viața prin ea!

(va urma)

(din Sf. Teofan Zăvorâtul, „Viaţa lăuntrică”, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, comandă aici)