209a

Dacă data de 31 august 2013, prin beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, a însemnat începutul cultului public adus lui Dumnezeu prin mijlocirea preotului martir Vladimir, data publicării acestor gânduri poate reprezenta începutul unui efort de studiu interconfesional al scrierilor acestei mari personalități care a fost Vladimir Ghika. Obiectul analizei prezente este cât se poate de profetic și providențial ales, chemând în dialog persoane care aparțin canonic la diferite comunități religioase, cu convingeri pe care unii le pot numi diferite, alții complementare.

Vladimir Ghika s-a făcut catolic ca să fie mai ortodox. Este o afirmație pe care o citim pentru prima dată în biografia din 1961 (Éd. Beauchesne) – „Une âme de feu, Monseigneur Vladimir Ghika” de Michel de Galzain, scrisă după documentele reunite de Mons. Octavian Bârlea. Acesta din urmă, rector al Misiunii Greco-Catolice, împreună cu mulți dintre fiii spirituali ai Monseniorului, va organiza la Paris chiar în 1954 o mare conferință dedicată celui despre care aflaseră că a murit în închisoarea comunistă. Arhiva Bârlea de la Colegiul roman „Pio Romeno” păstrează vestigiile acestui mare eveniment și o parte din documentele pe care le adunase pentru biografia celui considerat deja de atunci martir.

În biografia din 1961 apare specificat contextul în care Vladimir Ghika a rostit aceste cuvinte și se dă și o primă caracterizare a acestora – se spune că acestea constituie un răspuns dat unui călugăr ortodox care l-a întrebat de ce s-a făcut catolic și cuvintele lui Vladimir sunt considerate „spirituale”: „Mot… de Monseigneur Ghika à qui un moine orthodoxe demandait pourquoi il s’était fait catholique: Pour être plus orthodoxe, répondit-il spirituellement.” (p. 23).

În biografia scrisă de Hélène Danubia, „Prince et martyr, l’apôtre du Danube, Mgr Vladimir Ghika” (ed. Pierre Tequi, Paris 1993), autoarea redă un dialog avut cu părintele Vladimir, rector la biserica străinilor de la Paris, în care aceasta îi mărturisește lupta interioară pe care o duce cu privire la trăirea credinței în Biserica Catolică. Drept răspuns părintele îi va da propriul exemplu, zicând că el însuși a devenit catolic pentru a fi un ortodox mai bun: „Je le mets au courant de mon combat spirituel, le combat avec moi-même et avec ma famille qui n’accepte pas de me voir si attirée par la foi catholique. Il me répond: Je ne m’en étonne pas! J’ai attendu des années sans arriver à convaincre ma mère. Les journaux du pays m’ont traité de renégat, chose qui m’a fait beaucoup de peine! À toutes ces accusations, j’ai répondu que je suis devenu catholique pour être un meilleur orthodoxe. Vous devez leur dire qu’il ne s’agit pas d’une séparation, mais bien d’un accomplissement” (p. 41). [

Nu întotdeauna exegeții primari sunt cei mai inspirați însă aceștia pot indica anumite aspecte care ajută la analiza ulterioară a afirmațiilor cuiva. În acest caz, avem indicată sfera spirituală în care se plasează afirmația lui Vladimir Ghika survolând celelalte dimensiuni în care cineva ar dori să includă cuvintele lui.

În calitate de postulator al cauzei de beatificare și canonizare a martirului preot Vladimir Ghika, nu pot decât să mă bucur și să salut această inițiativă care contribuie la o mai profundă cunoaștere a personalității Monseniorului ca unul prin care Dumnezeu ne dă semne și învățături pentru viața noatră de credință.

Pr. FRANCISC UNGUREANU (n. 1972) este preot romano-catolic, responsabil cu Vocaţiile la Viaţa Consacrată în Arhidieceza Romano-Catolică de București și postulator al cauzei de beatificare și canonizare a Mons. Vladimir Ghika.

Ilustraţie din albumul de gravuri cu comentarii realizat de Vladimir Ghika, „Les Intermèdes de Talloires” (1924).

© „Vladimir Ghika, un catolic ortodox” este un proiect Claudia Stan, „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Toate textele proiectului se găsesc în volumul „Vladimir Ghika, un catolic ortodox”, Editura ARCB, București, 2014.