AC-042017_23-page-001

Există creștini care merg la biserică doar de Paști și de Crăciun. Și există creștini care ascultă Liturghia zilnic. Sunt unii mai buni ca alții în ochii Tatălui?

Asculți Liturghia cu inima și o trăiești atunci când îi primești în biserică pe ceilalți precum:

  • Tatăl milostiv pe fiul risipitor (cf. Lc 15,11-32) – Pe când aceia sunt încă departe, tu îi vezi (pentru că aștepți cu nerăbdare să-i întâmpini), ți se face milă (căci îi iubești așa cum Tatăl vă iubește pe toți laolaltă), alergi (din nerăbdarea de a împărți degrabă cu ei bunătățile împărăției), îi îmbrățișezi și îi săruți (la gestul schimbării păcii le dai binețe și cu ochii și cu zâmbetul).
  • Păstorul cel bun pe oaia pierdută (cf. Mt 18,12-14) – Nerăbdarea așteptării și îngrijorarea sunt atât de mari încât pleci tu însuți în căutarea celorlalți. Trebuie să le împărtășești bucuria libertății de a fi iubit, de a fi ocrotit, de a nu duce lipsă de nimic, de a trăi în pace lăuntrică (cf. Ps 23).

Dacă dai zilnic pe la biserică sau asculți Liturghia în toate duminicile de peste an, n-ai priceput o iotă din evanghelie dacă te porți cu noii (sau rarii) veniți în casa Domnului cu condescendența și protagonismul narcisist ale:

  • fariseului din templu (cf. Lc 18,9-14) – Ești cel mai cel la capitolul cinste, evlavie, milostivire, rugăciune și postire. Numai ție ți se cuvine tot harul, toată binecuvântarea și locul de frunte la coada pentru împărtășanie, căci tu ești piatra unghiulară în jurul căreia gravitează toată acțiunea liturgică (doar se vede asta din morga magistrală cu care abordezi nevrednica adunare care te înconjoară).
  • lucrătorilor cârcotași din vie (cf. Mt 20,1-16) – Ăștia de vin din an în Paști n-au ce căuta să se așeze pe locul tău. Tu ești ăl’ venit la ceasul dintâi, tu meriți, ție ți se cuvine, ție trebuie să ți se dea răsplata cea mai babană. Tu, care ai venit la biserică și pe ploaie și pe viscol, ești net superior neștiutorilor ăstora, cărora te simți dator să le arăți „cum se face”.

Când uiți că, în împărăția Regelui Veșnic „ultimii vor fi primii, iar primii vor fi ultimii” (Mt 20,16) și că „oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 18,14), nu ai inima destul de largă pentru a sărbători împreună cu Regele, la ospățul lui, nici întoarcerea fiului risipitor, nici regăsirea oii rătăcite.

Bonus! Primește-i în biserică pe ceilalți așa cum ai vrea să te primească Dumnezeu pe tine în împărăția lui: fă din fiecare întâlnire rugăciune, din fiecare Euharistie împărtășire și atunci, iată, „împărăția lui Dumnezeu e deja printre noi” (cf. Lc 17,20).

Fer. Vladimir Ghika: „Nimic nu ni-l apropie mai mult pe Dumnezeu decât aproapele”.

Articol publicat în revista „Actualitatea creştină”, aprilie 2017

Anunțuri