“Hristos e ortodox” titrează (strict confesional, fără legătură cu semantica) un blog fundamentalist cu veleităţi legionare revendicate din Arsenie Papacioc. Besides that, zilele astea, mi se tot bagă în ochi (şi pe gât) ideologia de partid mai mult decât tolerată de BOR că a fi un bun ortodox înseamnă a vota cu Ponta. Ergo, bag seama, acuşi Cristos e (circumstanţial) şi PSD-ist. Şi iac-aşa intră în calendar, de ochii PR-ului, un sfinţişor de conjunctură, (ne)cuviosul Electorie, cel drept măritoriu al cezarului şi de mână îndelung pupătoriu al oricărui dătător de evlavioase prinoase pecuniare.

Nu mă pricep la politică (însă admit făţiş că, din respect pentru anii de şcoală fără copiat pe care i-am făcut, am o imposibilitate intelectuală în a vota un plagiator). Dincolo de nepriceperea mea la politică, for some reason îmi dă cu x la ecuaţia asta care pune semnul egal între PSD (sau orice alt partid politic din astea care se bălăcăresc neortodox la TV) şi evanghelie. Pentru că, aşa cum am citit eu evanghelia, n-am aflat de nicăieri că Isus ar fi fost aşa cum îl arată a fi zilele astea (direct sau indirect) domnii purtători de sutană din Dealul Patriarhiei, mari cinstitori ai (ne)cuviosului Electorie, adică: manipulator, tolerant cu dătătorii de mărgăritare porcilor şi propovăduitor de patriotism de bodegă sătească, frate cu dracul până trece Ponta, pardon, puntea.

Mă scuzaţi, domnule Ciobotea, dar n-am văzut nicăieri în evanghelii legitimate minciuna, furtişagul, căpătuiala, meschinăria, prosteala, calomnia, grosolănia, lipsa de scrupule şi de coloană vertebrală. Dacă toate astea există pe acolo, pe undeva, şi nu le-am remarcat eu, aştept cu maximă curiozitate să aflu în ce cheie hermeneutică pravoslavnică interpretaţi dumneavoastră textul sacru. Cât despre afirmaţia că România este o ţară creştină, ortodoxă, profund credincioasă (fluturată cu emfază populistă de doi bani pe la toate mitingurile electorale şi liturghiile sclipicioase, pe sistemul “batem şaua să priceapă iapa”), vă spun precum atenienii Sfântului Apostol Paul: “Despre asta vom vorbi altă dată” (cf. Fap 17,32). Şi anume atunci când ţărişoara noastră cu credinţa ei strămoşească patetic invocată prin predicile de lemn n-o să mai ocupe locuri fruntaşe în statisticile despre avort, când o să văd în tramvai babe care nu înjură simultan cu facerea semnului crucii, când o să văd că BOR pune mai puţin aur pe turlele bisericilor şi mai multă mâncare în farfuriile celor săraci (ăia pe care îi iubeşte Cristos şi nu dau bine la TV, remember?) şi când, în general, o să văd oleacă de bucurie creştină autentică pe feţele oamenilor care ies de la biserică (din aia care nu se naşte din aprinderea de lumânări autorizate de Dealul Patriahiei, ci de Duhul Sfânt care, guess what, “suflă unde vrea” – In 3,8). Până atunci, bla-bla-ul cuvios de felul ăsta e doar o sminteală suplimentară pentru un popor şi aşa destul de smintit de lipsuri, de disperare şi de grija zilei de mâine.

Domnule Ciobotea, oricât de ridicol ar părea, vă propun ca la următoarea şedinţă de board a instituţiei pe care o conduceţi, imediat după subiectul financiar (sunt convinsă că aveţi o EBITDA pe care o invidiază şi corporaţiile declarate ca atare) să puneţi pe ordinea de zi dezbateri pe următoarele texte reflectate în viaţa domnilor din Deal (cu dumneavoastră în frunte):

  • “Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Lc 16,13).
  • “Fugiţi de închinarea la idoli” (1Cor 10,14).
  • “Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe”(Lc 20,46).
  • “Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Mc 8,36).

Şi merge şi o bibliografie suplimentară din unul care n-o să ajungă niciodată sfânt în BOR (Nicolae Steinhardt), printre altele din cauză că a spus-o pe asta: “Nicăieri nu a spus Cristos că ne vrea proşti”.

Nu de alta, domnule Ciobotea, dar poate printr-o minune dumnezeiască vă reveniţi din rolul de CEO în acela de slujitor. Spălător de picioare, nu pupător de poale potentate. Umil. Bun. Cald. Uman. Onest. Adică aşa ca Isus, pe care se presupune că scrie în fişa dumneavoastră de post să îl predicaţi.