Într-o emisiune televizată la care am participat în direct în noaptea de Înviere 2014, m-a indignat caricaturizarea celui mai sfânt eveniment al istoriei omenirii în scopul sanctificării abuzive a mediocrităţii, care se folosește de oricine și de orice (chiar și de Cristos și de Învierea lui) pentru a ieși în faţă, pentru a se martiriza ori pentru a-și etala în faţa camerelor calităţile de instrument al milostivirii. L-am remarcat în seara aceea pe un anume domn Daniel Ionașcu, aprig comentator al protestului meu că personajul principal al nopţii cu pricina este Cristos Domnul, și nu persoane publice mai mult decât controversate, care fac uz de evanghelie pentru rating-ul personal.

Habar n-aveam cine e domnul Ionașcu, cel care, printre comentariile de la Liturghia celebrată la Suceviţa, îl apăra vajnic pe Gigi Becali, de mai avea puţin și-l scotea de martir al neamului, ce coincidenţă!, fix în noaptea în care a înviat Cristos. Ulterior, un simplu search pe Google a elucidat problema: Daniel Ionașcu, avocat și teolog, este unul dintre apărătorii domnului Becali și autorul fabuloasei definiţii „Gigi Becali e un teolog din naștere”, în contextul căreia a elaborat următoarea „apoftegmă” memorabilă, dar în totală discordanţă cu învăţătura evangheliei: „Cunoscându-l pe Gigi Becali, îţi dai seama cât are acest om de la Dumnezeu și cât de diferit este de ceilalţi”. Așa mi-am explicat cum avocatura a dat cu oiștea-n gardul teologiei și cum, din impact, a ieșit o teologie penală de toată frumuseţea.

L-am reîntâlnit (providenţial, aș spune) pe domnul Ionașcu, ieri, în studioul unei emisiuni de spiritualitate la care am fost amândoi invitaţi (emisiunea, aici). Providenţial, zic, pentru că așa domnul Ionașcu mi-a oferit premisa pentru a demonstra logic eroarea afirmaţiei sale anterioare, cum că „Gigi Becali e un teolog din naștere”.

În cadrul emisiunii de ieri, domnul Ionașcu a susţinut că jurnaliștii care ridiculizează fenomenul religios al venerării moaștelor nu fac altceva decât să-l ridiculizeze pe Dumnezeu însuși. În deplină concordanţă cu logica domniei sale, înseamnă atunci și că sanctificarea mediatică a unor atitudini de viaţă în vădită și publică discordanţă cu evanghelia lui Cristos, îl ridiculizează pe Dumnezeu și pe toţi martirii cinstiţi pe care i-a dat Biserica de-a lungul a două milenii. Acum sigur, fiecare poate să facă teologie cum vrea, teoretic vorbind, un teolog nu este obligat să fie în linia învăţăturii Bisericii sau a Tradiţiei. Doar că atunci când teologia lui este extrem de discordantă cu subiectul exegezei (în cazul de faţă, Noul Testament), cred că este de datoria oricărui creștin să-i aplice o correctio fraterna așa cum recomandă Sfântul Apostol Paul (1Tes 5,14; Tit 3,1-2), ţinând seama că „e mai important să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni” (Fap 5,29) și că afirmaţii/definiţii de felul celor de mai sus pot produce sminteală/confuzie în rândul credincioșilor.

Teologul e acela care se ocupă cu tălmăcirea cuvântului lui Dumnezeu. Iată cum sună cuvântul lui Dumnezeu în (răs)tălmăcirea teologului Gigi Becali, conform următoarelor „înscrisuri” aduse ca probe în dosarul „Ce fel de teolog și martir e Gigi Becali”:

Învăţătura lui Isus Cristos Interpretarea lui Gigi Becali
„Când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni. Când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns” (Mt 6,1-4). „Am oferit donaţii de peste 30 de milioane de Euro bisericilor din România și nu numai”.
„Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său prostule! va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune nebunule! va fi condamnat la focul Gheenei” (Mt 5,22). „După ce că e prost, n-are nici faţă măcar. Îmbrăcat urât e, urât e, prost e…
„Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută” (Mt 5,44) „Mă voi răzbuna cu sabia”
„Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău, şi apoi vino să-ţi oferi darul” (Mt 5,24) Cearta de 4 milioane de euro între Gigi și Giovani Becali
„În timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, Isus nu răspundea nimic. Atunci i-a zis Pilat: «Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?» Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul era foarte mirat” (Mt 27,11-12) Gigi Becali reclamă autorităţile române pentru tortură

În completarea dosarului: După cunoștinţa mea, în Martirologiile Bisericii sunt înscrise exclusiv persoane persecutate pentru credinţa lor în Cristos, nici vorbă de urmăriţi penal (chiar și pe nedrept) pentru fapte săvârșite împotriva Decalogului.

Bibliografie elementară:

–         Isus Cristos, Predica de pe Munte

–         Patericul Egiptean (pilda aceasta mi se pare cu adevărat ziditoare în speţa de faţă)

Bibliografie suplimentară (despre adevăraţii sfinţi ai închisorilor):

–         Ioan Ianolide – „Întoarcerea la Hristos”

–         Iuliu Hossu – „Credinţa noastră este viaţa noastră”

În concluzie, rog onorata instanţă să se pronunţe asupra naturii teologiei practicate de domnul Gigi Becali, pe care o susţine domnul avocat Ionașcu.

Așa cum observam mai demult incompatibilitatea logică dintre cele două versiuni ale imaginii publice a jurnalistului Florian Bichir (noaptea: teolog pravoslavnic, vestitor cu halebarda al evangheliei prin emisiuni de televiziune / ziua: editor la, vorba lui Andrei Pleșu, „România în chiloţi”, aka, tabloidul „Libertatea”), nu mă pot împiedica să observ nici acum incoerenţa dintre avocăţia și teologhisirea dlui. Ionașcu. Și-mi aduc aminte ce mi-a zis odată îndrumătorul meu spiritual despre discernământ: când mâncăm cireșe, mâncăm cireșe; când mâncăm viermi, mâncăm viermi. Adică, domnule avocat Ionașcu, nu facem hermeneutica Evangheliilor cu Codul Penal. Asta doar dacă ne interesează decizia instanţei ăleia finale la care ajungem cu toţii, unde pare-se că Judecătorul are cu totul alte criterii decât instanţele astea pământești…

NB: Cititorilor care se grăbesc să facă apel la „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mt 7,1) în sprijinul descalificării acestui articol ca nefiind în concordanţă cu învăţătura evangheliei, le răspund cu următoarele:

– textul de faţă invalidează coerenţa teologiei domnului Gigi Becali cu învăţătura lui Cristos, nu și eventualele sale strădanii de a fi un bun creștin (care sunt mai intime între domnia sa și Dumnezeu decât sunt declaraţiile publice mai sus-menţionate); personal, recunosc că am o dificultate majoră în a-l pune pe Gigi Becali pe același loc cu teologul Toma de Aquino și cu martirul Vladimir Ghika, ceea ce poate fi o consecinţă a lipsei mele de sfinţenie, în niciun caz a învăţăturii de credinţă și a pildei publice a domnului Becali;

– Nicolae Steinhardt: Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă, ca și cum menirea creștinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate și paraplegie. Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Cristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi și cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi”.