Suntem campioni la bătutul cu pumnul în piept, dar nu a căinţă, ci a superioritate. Suntem cei mai superiori (sic!) în toate, ergo și într-ale credinţei, pe care o vârâm cu de-a sila în statisticile noastre mărunte, insistând teribilist să o măsurăm cu barometrul grandomaniei noastre transpuse în registrul duhului.

Mi-am exprimat aici opinia vizavi de predarea religiei în școli. Subiectul protocolului între BOR și învăţământ încă ţine primele pagini ale presei centrale. De unde aflu că 27 de asociaţii creștine susţin protocolul cu pricina.

Susţinerea în sine care nu mi se pare lucru de mirare, dacă în „caietul de sarcini” al prestaţiei ONG-urilor respective se cere să fie politically correct faţă de „împărăţie” (și aici nu mă refer în niciun caz la aia a cerurilor!). Ce mi se pare de mirare este argumentaţia acestei susţineri, care, dincolo de limbajul de lemn, „din cărţi”, în care este formulată, este complet aberantă vizavi de realitatea „din teren”: „Considerăm că numai cooperarea între Stat şi Biserică poate asigura menţinerea tradiţiei, a păcii sociale şi a identităţii noastre în ţara europeană cu unul dintre cele mai ridicate procente de oameni credincioşi din Europa, conform statisticilor”. În declaraţie se mai afirmă și că „protestele izolate provenite din societatea civilă, legate de încheierea acestui protocol cu Patriarhia Română, indiferent cât ar fi de vocale, reprezintă doar opinia unei minorităţi antireligioase, angajată într-o luptă declarată, nedemocratică, pentru marginalizarea a tot ce ţine de spiritualitate în spaţiul public şi care doreşte, în special, minimalizarea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut şi îl are în structurarea societăţii româneşti”.

Așadar, statistic vorbind și evanghelic vorbind, s-ar zice că stăm bine.

S-o luăm pe rând (tot statistic și evanghelic vorbind):

  1. În ipoteza în care credinţa se măsoară în numărul de lumânări aprinse și de icoane/moaște pupate, dexteritatea în colivăreală și respectarea cu religiozitate (sic!) a tuturor superstiţiilor confundate cu adevărata viaţă spirituală, atunci da, sunt gata să dau crezare afirmaţiei că românii sunt printre cei mai credincioși oameni din Europa. Însă, până atunci, am trei argumente, din a căror coroborare rezultă că acest barometru pretins celest cu care s-a măsurat credinţa în statisticile invocate e cu desăvârșire defect:

–         Recensământul din 2002: 86.8% dintre români s-au declarat creștini ortodocși. Dar ce înseamnă a fi creștin?

–         Ne răspunde Isus, în evanghelii: „Dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele” (In 14,15). Una dintre cele 10 porunci? Să nu ucizi.

–         Statisticile referitoare la avort: în lume, România se află pe locul 9, cu o medie de avorturi raportată la populaţie de 0.60% (aprox. 127.000 avorturi/an), precedată pe un glorios loc 2 de Rusia (paradoxal vorbind, și mai credincioasă ca România), care și-a omorât, statistic vorbind, 0.98% din populaţie, „producând” 1.4 milioane de „cuvioase” avorturi / an (or fi mai multe decât numărul bisericilor?).

  1. Opoziţia la protocolul BOR-învăţământ nu vine neapărat din partea „unei minorităţi antireligioase”, oricât de ispititoare ar fi imaginea asta a majorităţii drept-credincioase prigonite de o minoritate păgână. Opoziţia vine din partea oricărei persoane care a citit mai mult de o carte în viaţă și care nu confundă ideologia predată ora de religie cu inocularea unei spiritualităţi sănătoase, cu efecte durabile în dezvoltarea psiho-socială a individului. Iar cu privire la invocarea democraţiei și a coooperării dintre Biserică și stat, de când a devenit cezaro-papismul dezirabil și evanghelia mijloc de democratizare?
  2. Cât despre rolul „pe care BOR l-a avut și și îl are în structurarea societăţii românești”, cu tot respectul, dincolo de declaraţiile care dau bine pe hârtie, a se vedea punctul 1 de mai sus.

Am luat o singură poruncă drept bază a argumentului (dar cred că este evident că suntem repetenţi la toate celelalte nouă). Și, până una-alta, când e să conciliem moartea din statistici cu credinţa din aceleași statistici, ne dă cu zecimale. Restul sunt doar povești de adormit babele hiper-evlavioase.

NB: Precizare pentru fundamentaliștii care confundă mărul cu merele: sub nicio formă textul de faţă nu este un atac la adresa ortodoxiei cu adevărat drept-credincioase (știu că pare un pleonasm, dar, subtil vorbind, nu este), ci doar o constatare logică și demonstrată (statistic!) a faptului că instituţia numită BOR nu are asupra populaţiei României influenţa spirituală de dorit și de sperat în conformitate cu “platforma program” care este evanghelia.

Update 05.06.2014: Ţara noastră a înregistrat, la nivelului anului 2013, sub 180.000 de nou-născuţi, record negativ după al doilea război mondial. Anunţul a fost făcut de Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică, precizând că în 2013 scăderea populaţiei a venit preponderent din sporul negativ şi nu din imigraţie. (sursa aici).