807188

Unul dintre modurile în care enoriașul își poate da seama dacă cineva vrea să-i îngrădească libertatea lăuntrică și să­-l înrobească este să înţeleagă dacă liderul vorbește cu o certitudine absolută: „Dumnezeu mi-a spus asta, și asta este așa, și gata”. Așa cum se întâmplă cu dascălii care se poartă de parcă tot ce spun este perfecţiunea însăși. Dacă se întâmplă așa ceva, trebuie să fim neîncrezători. Credinţa se transmite cu umilinţă. Întotdeauna trebuie să lași loc îndoielii. În capitolul 27 al cărţii proorocului Ieremia, unde Dumnezeu îi spune prorocului că poporul trebuie să continue să suporte jugul lui Nabucodonosor, îi poruncește să-și pună un jug pe spate, în semn că poporul nu se va răscula. Pe neașteptate, sosește un alt proroc, Anania, fiul lui Azur, îi scoate jugul și îl fărâmă. Ieremia, în loc să îi spună că Dumnezeu îi zisese altceva, acceptă fapta lui Anania, se întoarce, se retrage în intimitatea lui și stă de vorbă din nou cu Dumnezeu, care îi confirmă iarăși ce îi spusese înainte, și anume că poporul trebuie să suporte în continuare jugul imperiului babilonian. Aceasta demonstrează două lucruri. Primul, faptul că Dumnezeu este dinamic și își poate schimba părerea. Biblia spune: „Întoarceţi-vă la Dumnezeu ca Dumnezeu să-și schimbe hotărârea”. Acesta este mesajul cărţii lui Iona. Nu putem vorbi de Dumnezeu și de mesajele sale în termeni absoluţi, întotdeauna trebuie să se ivească îndoiala interpretării, care face parte din actul credinţei. Celălalt concept pe care îl evidenţiază această povestire se referă la marele cuvânt care ar trebui să-l definească pe un lider religios – unica virtute explicită pe care Tora i-o acordă lui Moise: umilinţa. Orice lider religios care dă dovadă de mândrie, lipsă de umilinţă, care vorbește în termeni absoluţi și cu aroganţă, nu este un bun lider religios. Liderul arogant, care nu știe să fie alături de oame ni, care spune tot timpul „eu sunt”, n-ar trebuie să fie lider religios (Abraham Skorka, în Jorge Bergoglio & Abraham Skorka, „Despre cer și pământ”, Editura Curtea Veche, București, p. 29).