Zis-a un bătrân: „Şezând eu cândva aproape de alt bătrân, a venit la dânsul o fecioară, grăind: «Părinte, am postit doi ani, doar a şasea zi mâncând pâine şi am învăţat pe de rost Testamentul cel Vechi şi cel Nou. Ce-mi mai lipseşte să fac?» I-a răspuns bătrânul: «Şi care este roada acestora la tine? Făcutu-ţi-s-a ocara ca cinstea?» Zis-a aceea: «Nu!» «Paguba ta o socoteşti ca pe o dobândă sau pe străini ca pe rudeniile cele după trup sau lipsa ca îndestularea?» Iar ea i-a zis: «Nicidecum!» I-a răspuns bătrânul: «Nici n-ai postit câte şase zile, nici n-ai învăţat de de rost Testamentul Vechi şi Nou, ci te înşeli pe tine însăţi. Mergi de acum şi începe a lucra, că nimic nu ai dobândit»” (Patericul egiptean).
Reclame
Drumul spiritual catre Damasc este necesar, dar nici cel fizic nu strica.
Din pacate acum nu este momentul potrivit, poate la anul.
De acord cu prima afirmatie (un preot spunea ca pelerinajul, ca sa fie autentic, trebuie sa si doara). Nu am inteles a doua propozitie.
Situatia din Damasc nu recomanda o vizita acolo acum
dar Siria e un loc de pelerinaj interesant.
OK, acum am inteles. Multumesc pentru precizare si pentru sugestie.
Da, caci nu agonisise nici adevarata iubire de semeni, nici nu se dezlipise cu desavarsire de patimi si de toate cele materiale, insa capatase o buna parere despre desavarsirea la care ajunsese.
Catre cele ce a spus batranul din pilda tindem toti (sau ar trebui), dar doar o parte din noi, sfintii, au reusit cu adevarat acestea.