„Pentru ce să postim, dacă tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă tu nu ţii seamă de lucrul acesta?” Dar iată că în zi de post voi vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi crunt pe cei care trudesc pentru voi. În timp ce postiţi, voi vă certaţi şi bateţi furioşi cu pumnul. Dacă vreţi ca strigătul vostru să se audă sus, nu mai postiţi ca până acum. Oare acesta este postul care-mi place? Oare aceasta este ziua în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca un fir de papură şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul care-mi place: rupe lanţurile nedreptăţii, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi sfărâmă orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi-ţi vei grăbi vindecarea; dreptatea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, îl vei striga şi el îţi va zice: «Iată-mă!»” (Cartea lui Isaia 58,3-9).

Cum postim? (Introducere)