Se poartă spiritualitatea fast-food şi glamour, cu îngeraşi sclipicioşi şi stări de wellness, în care oricine îşi dă ochii peste cap e automat vizionar. Se poartă: “Nu-s religios, dar sunt spiritual”. Adică un fel de prostituție spirituală, în care îmi satisfac poftele circumstanțial şi plătesc, fără să-mi asum nicio responsabilitate ulterioară. Se poartă auto-mântuirea prin tehnici precise care se învață la seminarii precum cele organizate de Centrul de Dezvoltare Personală Metatron. Îmi fac o programare ca la coafor (azi mă ocup de suflet, mi-l platinez) şi după ce-mi încordez muşchii inimii să mă fac puternic spiritual şi inițiat în energiile arhanghelului Metatron, ies mai clean decât după o Spovadă în care îl întâlnesc pe Isus (pardon, cine-i ăsta? ah, da, parcă-parcă am auzit de el printre portalurile alea energetice cu care mi-am pus creierul pe moațe, nu cumva e tipul ăla cu barbă?).
Mă scuzați, eu una sunt cam îngustă la minte.

  1. N-am să pot pricepe niciodată de ce oameni care fie şi numai în teorie sunt creştini botezați caută surogate d-astea mumbo-jumbo, de tip New-Age, care amestecă sfinții creştini cu chakrele, bioenergia şi alte Star Trek-uri, într-o ciulama din care lipseşte elementul fundamental: Dumnezeu. Să fie din cauză că e mai fain sclipiciul decât crucea? Şi că-mi vine mai la îndemână să mă bazez pe tehnicile lui Guru Dorel decât pe evanghelia lui Isus Cristos? Oricât de cool ar fi Isus (şi chiar e!), nu-mi amintesc să fi zis vreodată:„Engage!”. Îmi amintesc însă destul de clar că a zis: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Mc 8,34).
  2. Îmi dă mereu cu zecimale când e să mă împrietenesc cu concepte din astea de tip ciulama (în care intră şi profețiile de mucava despre care am mai scris aici, şi rătăcirile cu iz de Bălăceanca, despre care am mai scris aici, precum şi orice alte erezii, fie ele patologice ori cu bună-ştiință). De ce? Din pricina a două cuvinte ale lui Cristos, simple şi fără echivoc: “Eu sunt calea, adevărul şi viața” (In 14,6) şi “Fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5). De fiecare dată când aşez ciulamaua înaintea acestor cuvinte, ea se împute brusc şi irevocabil.  
Anunțuri