„Cine sunt eu să-i judec pe homosexuali?”. Râuri de cerneală au curs comentând această întrebare retorică a Papei Francisc, rostită în conferința de presă din 28 iulie 2013. Majoritatea titlurilor cu alură tabloidă au pus pe jar comunitatea creştină şi au dat apă la moară milenarismelor şi apocalipselor de buzunar. Interpretări trunchiate, scoateri din context, exagerări voite, manipulări grosolane, toate acestea au schimonosit esența declarației papale, înlocuind-o cu o interpretare falsă, bazată pe dezinformare şi, din păcate, nu de puține ori, pe rea-voință.

Obiectiv vorbind, ce este atât de ieşit din comun în declarația papei? Absolut nimic. Papa nu a spus nici nimic nou, nici nimic în neconcordanță cu Evanghelia şi cu Magisteriul Bisericii.

Ce spune Sfânta Scriptură despre homosexualitate? Condamnă practicarea ei, afirmând că „sodomiții… nu vor moşteni împărăția lui Dumnezeu” (Scrisoarea Întâi către Corinteni 6,9-10). Dar totodată descalifică fariseimul moralizator: „Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra” (Evanghelia după Ioan 8,7).

Ce spune Catehismul Bisericii Catolice despre acelaşi subiect? 1. „Actele homosexuale nu pot fi aprobate în niciun caz” (2357), dar persoanele trebuie să fie privite „cu respect, compasiune şi delicatețe” (2358), fiind „chemate la curăție” (2359) şi „chemate să realizeze voința lui Dumnezeu în viața lor” (2358). Cu alte cuvinte, Catehismul deosebeşte clar actul de intenție, păcatul de păcătos.

Ce spune Papa Francisc despre homosexualitate? 1. „Dacă o persoană este homosexuală şi îl caută pe Domnul cu bunăvoință, cine sunt eu s­ă-l judec?” A avea înclinații spre păcat nu înseamnă a-l şi comite: un cleptoman care îşi înfrânează impulsul de a fura nu păcătuieşte atâta timp cât nu cedează acestui impuls. 2. „Catehismul Bisericii Catolice învață că persoanele homosexuale nu trebuie discriminate, ci trebuie să fie primite”. Prea limpede pentru a avea nevoie de explicații suplimentare. 3. „Problema nu este a avea această tendință, problema este a face propagandă”. Ceva mai nuanțat, asta înseamnă că intenția nematerializată în act nu constituie materie de păcat, în schimb propovăduirea păcatului da: una e să sălăşluiască în mine dorința de a fura (fără a-i da curs) şi cu totul alta e să-i învăț pe alții să fure (legitimând astfel un tip de comportament despre care ştiu că este nelegitim).

Alte îngrijorări declanşate de răstălmăcirea cuvintelor Sfântului Părinte? 1. Aprobă papa, prin actuala sa declarație, relațiile homosexuale în rândul clerului ori pedofilia? În cadrul aceleiaşi conferințe de presă, Papa Francisc I a calificat abuzurile sexuale ale preoților drept „crime”, deci răspunsul este nu. 2. Prin asta se deschide o portiță către validarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi adopțiilor de către cuplurile homosexuale? Este evident că instituția petrină nu va enunța opinii în contradicție cu evanghelia şi cu morala catolică, deci nu. 3. Oare papa o să dea „undă verde” prezervativului şi anticoncepționalelor? V. răspunsul la întrebarea nr. 2 de mai sus.

Simplificând, filtrul logic prin care este necesar să fie privită declarația Sfântului Părinte, astfel încât ea să fie interpretată şi înțeleasă întru adevăr, fără etichetări pătimaşe şi devieri tendențioase, este acela al distincției nete între condamnarea păcatului şi iubirea datorată păcătosului, între înfăptuirea păcatului şi intenția/înclinația nematerializată de a păcătui.

E paradoxal că actualul papă a fost catalogat, în urma declarațiilor sale din 28 iulie 2013 drept revoluționar, în vreme ce în 2010, odată cu legalizarea căsătoriilor homosexuale în Argentina, țara sa natală, din poziția de Arhiepiscop de Buenos Aires, s-a opus atât de ferm, vehement şi lipsit de echivoc acestei legalizări, încât şi-a atras din partea preşedintei Cristina Fernandez de Kirchner calificativul de propovăduitor al unor atitudini cu tentă medieval-inchizitorială.

Aşadar, avem un papă pro-gay? Răspunsul este, ferm, nu. Cu siguranță însă avem un papă care scoate de la naftalină „respectul, compasiunea şi delicatețea”. Şi cum astea n-au fost comode nici pe vremea lui Isus, de ce ne-ar mira că, vorba Monseniorului Ghika, „şi acum, după două mii de ani, porunca «să vă iubiți unii pe alții» este tot poruncă nouă”?

NB: Pentru temperarea inflamării puritanism-moralizatoare a comentatorilor răsăriteni ai declarației papale recomand un frumos articol al ieromonahului Savatie Baştovoi (cunoscut ca fiind extrem de tranşant în chestiuni de morală ortodoxă), care vorbeşte despre faptul că şi pentru homosexuali a venit Cristos, aşadar şi pentru ei sfințenia este posibilă.