Premiile „Ce înseamnă a avea credință?” sunt pregătite. Ca şi cu alte prilejuri, mulțumim sponsorului nostru generos, Editura Galaxia Gutenberg, care ne-a pus la dispoziție trei pachete consistente cu cărți destinate căştigătorilor. Iar aceştia sunt:

–          utilizatorul Claudiu (Claudiu Bârliba) – pentru cea mai interesantă opinie – pentru comentariul postat în data de 19 decembrie a.c. – premiul constă în următoarele titluri: Marko Ivan Rupnik, Olivier Clement – „Chiar dacă moare, va trăi. Eseu despre învierea trupurilor” / Marko Ivan Rupnik – „Discernământul” (2 vol.) / Marko Ivan Rupnik, „La ospățul din Betania”  / Marko Ivan Rupnik, „Examenul de conştiință. Pentru a trăi ca mântuiți” / Un monah al Bisericii Răsăritului – „Iubirea fără de hotare” / Thomas Merton – „Noi semințe ale contemplării”

–          utilizatorul Viorica (Viorica Pană) – pentru cel mai curajos comentariu, postat în data de 19 decembrie a.c. – premiul constă în următoarele titluri: Anselm Grün – „Despre suferință” / Anselm Grün – „Visele în drumul spiritual” / Anselm Grün – „Căi către libertate” / Anselm Grün – „Să nu-ți faci rău” / Un monah al Bisericii Răsăritului – „Iubirea fără de hotare” / Thomas Merton – „Noi semințe ale contemplării”

–          utilizatorul Petre (Petre Iancuț) – pentru cea mai analitică actualizare a definiției credinței în cotidian, în comentariul postat în data de 14 decembrie a.c. – premiul constă în următoarele titluri:  Joseph Ratzinger – „Isus din Nazaret. De la intrarea în Ierusalim la Înviere” / Joseph Ratzinger – „Binecuvântarea Crâciunului” / Joseph Ratzinger – „Despre conştiință” / Un monah al Bisericii Răsăritului – „Iubirea fără de hotare” / Thomas Merton – „Noi semințe ale contemplării”

Iată şi textele comentariilor premiate:

–          „«Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă». «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele». E aproape imposibil. Grăuntele de muştar, din celebrul borcan de Tecuci. Grăuntele ăla mititel, măcar atâta să fie. Dar nu are cum să apară din senin şi, după ce e pusă sămânţa, boaba trebuie îngrijită. Cum pot muta un munte? De abia ridicăm un bolovan, d’apăi un munte. Cu gresii, conglomerate, cu prăpăstii şi jgheaburi, cu brâne şi cu săritori, cu flori de colţ dar şi cu spini şi doborâturi, cu sălbăticiuni, cu jivine şi cu zăpadă de decembrie, cu hibernări şi cu ascensiuni. Adu-l, Tată, mai aproape de mine. Cu sufletul. Îl poţi aduce mai aproape în mintea ta, îl aduci în faţa ta şi-l vezi. Povesteau cei din închisorile comuniste de munţii de lumină, mutaţi în minte şi în inimă, pentru a rezista la torturi şi la suferinţă. Dorul te face apoi să-l aduci mai aproape şi mai aproape. E imposibil, dar posibil, neputinţa devine putinţă, lenea devine voinţă, indiferenţa se transformă în iubire şi lumina se coboară în inimă” (Claudiu).

–          „Evlavia autentică nu ştiu dacă are un standard, dar cred că aşa, în mijlocul intemperiilor cu care te confrunți, să fii în stare să-L simți pe Dumnezeu, să fii mereu conştient că fără El nimic nu se face, cum spune Sf.Paul în Romani, „din El, prin El şi pentru El sunt toate”. Să rămâi statornic în credință şi să reuşeşti să-ți controlezi cuvintele, vorbele şi faptele, nealiniindu-te standardelor lumii. Să fii mereu cu privirea la cer, chiar dacă îți cad ochii uneori, să priveşti la Cruce şi la Iubirea infinită ce ne-o arată nouă zi de zi Dumnezeu Tatăl. Şi atunci când, umbrit de diferite momente ce le traversezi, să nu-ți piară curajul şi chiar de eşti trist pentru puțină vreme, să înaintezi în valurile (problemele) ce le întâmpini şi să strigi de fiecare dată cu credință: «Doamne, salvează-mă!» Evlavia autentică se înnoieşte în fiecare zi, nu retrăgându-te, nu renunțând dacă barca s-a scufundat, ci umilindu-te şi încrezându-te şi mai mult în Cel care ne-a creat. Important este să ai un țel, să pregăteşti un teren bun pentru a cultiva şi apoi să ai răbdare, ca agricultorul când aşteaptă să culeagă roadele” (Viorica).

–          „Nu trebuie să ne preocupe să fim un mijlocitor bun, căci dacă sunt bun nu este meritul meu, este numai meritul lui Dumnezeu. Eu, care am trăit experiența iubirii lui Dumnezeu, daca o țin numai pentru inima mea, nici nu mă pot bucura de ea. Aceasta nu e doar o veste bună, ci o veste de salvare. Dacă apare un incendiu în bloc şi daca nu spun oamenilor, nu sunt salvați. Mă bucur că am stins incendiul numai din apartamentul meu ? Ce fapte dovedesc credința? 1. Să vorbesc altora de salvare. 2. Viața mea să fie transformata, să gândesc cu gândirea lui Isus, să iubesc cum iubeşte Isus, să doresc cum doreşte Isus…3. Să fiu un exemplu prin faptele mele, făcute dezinteresat, fără a aştepta răsplata. Când faci aceste fapte pentru cineva pe care îl iubeşti, nici nu îți aminteşti că le-ai făcut. Dumnezeu spune: « ai facut asta şi asta pentru mine» şi îi spui: «Când am făcut toate astea în numele Tău?»” (Petre).