Sunt momente în care, oricâte eforturi ai face, ți se pare imposibil să-ți iubeşti fratele.

Şi asta din cauza păcatelor lui, a răutății lui, a superficialității de care dă dovadă.

Aminteşte-ți atunci că e ceva supranatural să ştii să iubeşti când vezi pe chipul fratelui tău răul, minciuna, delăsarea; iar noi, în schimb, suntem teribil de îngropați în omenesc.

Atunci trebuie „să faci ca şi când” tu l-ai iubi cu aceeaşi iubire ca a lui Isus pe cruce.

Nu-i vorba să-ți schimbi sentimentele, n-ai să reuşeşti.

Sentimentele sunt posterioare, nu anterioare adevărului rațional sau supranatural.

Ar fi imposibil să impui un sentiment de iubire unei inimi răvăşite de durere din cauza unei ofense suferite, sau mai rău.

Dar se pot pune întotdeauna fapte care să mizeze pe voință şi rugăciune.

Să mă explic.

O rudă te-a jignit, sau cel puțin aşa crezi. Între voi e o mare lipsă de înțelegere. Tu crezi că ai dreptate. Nu contest; cred că ai dreptate, lucrurile pe care ți le-a spus au fost spuse din egoism, ca să-şi apere comoditatea sau chiar să-ți facă rău. Asta nu discutăm. Dar, tocmai pentru că ai dreptate, îți spun: ține de tine să te învingi, ține de tine să faci primul pas, ține de tine să oferi iertarea, în adâncul inimii.

Cine nu iubeşte se simte superior tuturor.

Cine iubeşte se simte egalul tuturor.

Cine iubeşte mult se face inferior tuturor.

Cine nu iubeşte se află în moarte.

Cine iubeşte se află în viață.

Cine iubeşte mult se află în sfințenie.

(din Carlo Carretto, „Iubire în tăcere. Gânduri pentru fiecare zi”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Bucureşti, 2010, comandă aici).

Carlo Carretto (1910-1988) s-a născut într-o familie de țărani din nordul Italiei. Licențiat în filosofie, i se interzice să profeseze din cauza opoziției sale față de fascism. Lider al Acțiunii Catolice, la 44 de ani ascultă de chemarea lui Dumnezeu, lasă totul şi devine călugăr în Sahara, în Congregația Micilor Frați ai lui Isus, inspirată de Charles de Foucauld, „Pustnicul Saharei”, supranumit şi „Ultimul Părinte al Deşertului”. Vreme de zece ani, trăieşte o viață contemplativă în singurătatea deşertului, după care revine în Italia şi întemeiază la Spello, lângă Assisi, comunitatea Jesus Caritas. Va rămâne aici până la moarte, survenită în ziua de 4 octombrie, în sărbătoarea sfântului Francisc de Assisi, al cărui neobosit biograf a fost. Carlo Carretto este autor al mai multor titluri de spiritualitate, printre care cele mai cunoscute sunt „Scrisori din pustiu”, „Numele lui Dumnezeu e Iubire”, „Jurnalul deşertului”.

Anunțuri