Am văzut filmul ăsta din singurul motiv că un prieten apropiat a făcut recent pelerinajul per pedes de 33 de zile (şi aproape 800 km) de la Roncesvalles la Santiago de Compostela. Şi mi-a plăcut. Pentru că vorbeşte credibil despre autenticitate.

Cu ce-am rămas din film? Un pelerinaj e un drum pe care „îl faci numai pentru tine însuţi”. Apoi, „nu-ţi alegi viaţa, ţi-o trăieşti”. Şi, last but not least, orice pelerinaj e supus riscului deformării scopului său, care e acela de a-l cunoaşte şi a-l sluji mai bine pe Dumnezeu, cum ar zice sfântul Ignațiu: poate ajunge să fie confundat cu o excursie, un exercițiu fizic, o terapie împotriva unor metehne. Dar pe cale, întâlneşti ceea nu ţi-ai luat în calcul şi lucrurile iau altă întorsătură. Secretul e să te laşi suprins, să observi, „să te opreşti să miroşi florile” (cum spune un personaj din film).

Am mai rămas şi cu o întrebare: „De ce este nevoie ca să fii pelerin adevărat?”

„The Way” e o lecție de simplificare şi de despuiere de măşti. O lecție frumoasă.

http://www.theway-themovie.com/