Evanghelia ne spune că adevărul este în posesia Tatălui, îi aparţine Fiului şi că Duhul Sfânt îl primeşte de la Fiul şi-l transmite mai departe. De aici rezultă, în mod evident, că adevărul este trinitar, adică el este viaţa comuniunii Persoanelor Sfântei Treimi. Această realitate se răsfrânge în mod radical asupra omului şi asupra cunoaşterii sale cu privire la adevăr. Această cunoaştere nu ne desparte de ceilalţi, ci ne uneşte cu ei. Adevărul nu se manifestă celui care caută să se folosească de el pentru a se afirma sau a se impune. Acela care încearcă să se justifice înaintea altora atunci când afirmă adevărul nu se află pe calea cunoaşterii autentice. Cum zicea marele Soloviov, cunoaşterea adevărului ne ajută să trăim experienţa Bisericii, adică a comuniunii, deoarece în procesul de cunoaştere, îl întâlnim pe Acela care ne uneşte, ca dar care se comunică şi se împărțește. De aceea, evanghelia spune că Duhul care dă mărturie despre adevăr îl preamăreşte pe Fiul. Iar când Fiul este preamărit, este preamărit şi Tatăl împreună cu Duhul Sfânt. Slujirea adevărului se recunoaşte din preamărirea pe care o dăm lui Dumnezeu şi lucrărilor sale bune și aceasta o aude fiecare în propria-i limbă. De fapt, după păcat, fiecare încearcă să-şi afirme punctul de vedere, ideile proprii, afirmându-se astfel pe sine însuşi. Iar lumea este amuţită de neînţelegereşi de lipsa de comunicare reciprocă. Însă odată cu manifestarea Duhului Sfânt la Rusalii, apostolii vesteau minunile lui Dumnezeu, dându-I lăudă şi premărire. Şi, deodată,comunicarea şi înţelegerea reciprocă au devenit posibile, fiindcă nu-și mai căutaupropria afirmare, ci aceea a lui Dumnezeu. Fiul este preamărit prin moartea şi învierea sa. Iar lucrarea Duhului Sfânt se regăseşte tocmai în dezvăluirea adevărului ca iubire care se trăieşte, se comunică şi se cunoaşte în chip pascal.

Pr. Marko Ivan Rupnik a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,26-27; 16,12-15: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Când va veni Apărătorul, pe care îl voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie pentru mine. De asemenea şi voi veţi da mărturie pentru că de la început sunteţi cu mine. Multe lucruri aş mai avea de spus, dar acum nu le puteţi înţelege. Însă când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul. De fapt, el nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va face să cunoaşteţi cele viitoare. El mă va preamări pe mine, pentru că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă. Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am spus că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă”.

Despre autorul acestui articol: Marko Ivan Rupnik (n. 1954) a intrat în Societatea lui Isus (iezuiţii) în 1973 şi a devenit preot în 1985. După Filosofie, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Roma. Şi-a continuat studiile de Teologie la Universitatea Gregoriană din Roma, unde, în 1991, îşi obţine doctoratul în Misiologie. Din septembrie 1991 trăieşte şi lucrează în Roma, la Institutul Pontifical Oriental (Centrul „Ezio Aletti”), pe care îl conduce în calitate de director. Centrul are ca scop studiul impactului şi interacţiunii dintre tradiţiile orientale ale creştininismului cu modernismul şi post-modernismul, fie de sorginte apuseană, fie ocazionate de prăbuşirea comunismului; totodată, centrul îşi propune să răspundă la întrebările omului contemporan care îi interpelează pe creştini. Pr. Rupnik predă la Institutul Pontifical Liturgic „Sf. Anselm”. Din 1995 este directorul Atelierul de Artă Spirituală al Centrului „Ezio Alleti”, iar din 1999 este consultant al Consiliului Pontifical pentru Cultură. În 2006 a devenit membru al Academiei Europene de Arte şi Ştiinţe. Este autorul a aproximativ douăzeci de titluri (o parte din ele traduse în limba română şi disponibile aici), iar împreună cu Atelierul său de Artă a realizat peste 80 de mozaicuri în diverse biserici din Italia şi din lume, printre care capela privată a Sfântului Părinte Redemptoris Mater (Vatican), noul Sanctuar din Fatima (Portugalia), faţada Bazilicii Rozariului din Lourdes (Franţa), precum şi scara şi cripta noii biserici a Sfântului Padre Pio din San Giovani Rotondo (Italia).

Traducere din limba italiană de pr. Florin Silaghi SJ. Înregistrarea audio a acestei meditaţii, în lectura autorului, poate fi accesată aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici). Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici).

Pr. Marko Ivan Rupnik SJ – „Le Pentecoste, un’esperienza della comunione”

Il vangelo ci dice che la verità la possiede il Padre, appartiene al Figlio e che lo Spirito Santo prende dal Figlio e ce lo comunica. Da questo segue con evidenzia che la verità è trinitaria, cioè è la vita della comunione delle Persone della Santissima Trinità. Questo ha una ripercussione incisiva anche sull’uomo e la sua conoscenza della verità. La conoscenza non ci separa dagli altri ma ci unisce agli altri. La verità non la conosce colui che cerca con essa di affermarsi o imporsi. Non sta sulla strada della conoscenza giusta colui che cerca di dimostrarsi di fronte agli altri affermando la verità. Come diceva il grande Solovev la conoscenza della verità ci fa vivere l’esperienza di Chiesa, cioè della comunione perché mentre si conosce si fa esperienza di Colui che ci unisce come dono che si tramanda e condivide. Per questo il vangelo dice che lo Spirito comunicando la verità glorifica il Figlio. E quando è glorificato il Figlio è glorificato anche il Padre con lo Spirito Santo. Il nostro servizio alla verità si riconosce dal nostro glorificare Dio e le sue opere buone e questo ognuno sente nella propria lingua. Infatti dopo il peccato ognuno cerca di affermare la propria veduta, la propria idea e con questo se stesso. E il mondo è ammutolito in una incomprensione e incomunicabilità reciproca. Con l’evento dello Spirito Santo alla Pentecoste invece gli apostoli annunciavano le meraviglie di Dio rendendogli lode e gloria. E ad un tratto la comunicazione e la comprensione reciproca si è aperta perché non cercavano di affermare il proprio ma ciò che è di Dio. Il Figlio è glorificato dalla sua morte e resurrezione. E l’opera dello Spirito Santo è proprio nel dischiuderci la verità come amore che vive, si comunica e si conosce a modo pasquale.

Marko Ivan Rupnik ha meditato il Vangelo di san Giovanni 15,26-27; 16,12-15: Quando verrà il Consolatore che io vi manderò dal Padre, lo Spirito di verità che procede dal Padre, egli mi renderà testimonianza;  e anche voi mi renderete testimonianza, perché siete stati con me fin dal principio. Molte cose ho ancora da dirvi, ma per il momento non siete capaci di portarne il peso.  Quando però verrà lo Spirito di verità, egli vi guiderà alla verità tutta intera, perché non parlerà da sé, ma dirà tutto ciò che avrà udito e vi annunzierà le cose future.  Egli mi glorificherà, perché prenderà del mio e ve l’annunzierà. Tutto quello che il Padre possiede è mio; per questo ho detto che prenderà del mio e ve l’annunzierà.

L’autore di questo articolo: Marko Ivan Rupnik (nato nel 1954) entra nella Compagnia di Gesù nel 1973 e diventa sacerdote nel 1985. Dopo la filosofia, studia all’Accademia di Belle Arti di Roma. Seguono gli studi di teologia alla Gregoriana a Roma dove nel 1991 consegue il dottorato alla Facoltà di missiologia. Dal settembre 1991 vive e lavora a Roma presso il Pontificio Istituto Orientale – Centro “Ezio Aletti” – di cui è direttore. Il Centro ha come scopo lo studio dell’impatto e dell’interazione tra le tradizioni orientali del cristianesimo con la modernità e post-modernità, sia quella occidentale, sia quella creatasi con la caduta del comunismo e come rispondere alle domande dell’uomo contemporaneo che interpellano i cristiani. Insegna al Pontificio Istituto Liturgico S. Anselmo. Dal 1995 è Direttore dell’Atelier dell’Arte Spirituale del Centro “Ezio Aletti”. Dal 1999 è consultore del Pontificio Consiglio per la Cultura. Dal 2006 è membro dell’Accademia Europea delle Arti e delle Scienze. E’ autore di una ventina di testi e con il suo Atelier dell’arte ha realizzato più di 80 mosaici in diverse chiese in Italia e nel mondo. Tra gli altri la cappella privata dell Santo Padre Redemptoris Mater in Vaticano, il nuovo Santuario di Fatima (Portugalia), la facciata della Basilica del Rosario a Lourdes (Francia) e la rampa e la cripta della nuova chiesa di s. Pio a S. Giovanni Rotondo (Italia).

La registrazione audio di questa meditazione (nella lettura del’autore) può essere ascoltata qui.