Cuprinși de febra eficienței, suntem tentați să „eficientizăm” și legătura noastră cu Dumnezeu… și nu stăm degeaba, acționăm! Eficienți, cum ne străduim mai mereu să fim, vrem repede să știm, asemeni tânărului bogat, ce trebuie să facem. Și, pentru bucuria celor mai mulți, și eficienți, dintre noi, aceste versete sunt numai bune, căci fără nicio îndoială, după cum ne spune versetul 8: „…ca voi să aduceți mult rod și să rămâneți ucenicii mei”, este și dorința noastră. Surprinzător, de fiecare dată, cuvântul lui Dumnezeu! Pregătiți să începem, să acționăm, ca să ne atingem cât mai grabnic țelul, Cristos ne spune: „Rămâneți în mine…, cine rămâne în mine și eu în el…, dacă cineva nu rămâne în mine…, dacă rămâneți în mine…” Adică nu mergem nicăieri, nu avem de împlinit nimic, nici măcar o misiune mai ușoară, ca de încălzire? Poate nu aici e locul în care Isus ne învață cum putem deveni ucenici? Ba da, dar înainte de a ajunge ucenici și de a fi rodnici, Cristos ne cere să fim contemplativi! Finalitatea noastră nu e rodnicia și nici ucenicia, ci iubirea lui Dumnezeu, fără de care, oricum, nu putem face nimic. Răsuflăm ușurați, nu avem nimic de făcut, noi care ne grăbim mereu! Nu durează mult liniștea noastră, pentru că vedem repede că am uitat ce înseamnă să ne oprim, să stăm, să rămânem… și totuși, să credem în cuvântul Lui: „Rămâneți în mine”.

Marie Şoucaliuc-Prager a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,1-8: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Despre autorul acestui articol: Marie Şoucaliuc-Prager (n. 1972) este mamă a patru copii. A absolvit Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti şi lucrează ca desenator. În ultimii ani a descoperit, cu bucurie, gândirea părintelui Marie-Dominique Philippe, călugăr dominican, fondator al Comunităţii „Sf. Ioan”, de care se simte profund legată spiritual.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici). Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici).