Preamărirea pe care Fiul o aduce Tatălui și Tatăl o aduce Fiului, este comuniune de iubire. O comuniune la care omul este chemat nu ca un martor pasiv, ci pentru a intra în misterul de iubire, pentru a fi părtaș  la sfințenia lui Dumnezeu. Cristos spune: „și m-am preamărit în ei”. Ce este această preamărire dacă nu tocmai acel salt de iubire, pe care el l-a făcut cel dintâi, pentru ca și omul să-l poată face? Cristos se reflectă în om, pentru a-i aminti că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pentru a fi sfânt așa cum Dumnezeu este, pentru a fi cu Dumnezeu. În Cristos revelația Tatălui este desăvârșită, planul de mântuire s-a împlinit. Prin Cristos l-am cunoscut pe singurul Dumnezeu adevărat, am cunoscut numele lui și Cuvântul lui. Nu mai suntem lume, iubirea lui Cristos ne scoate din anonimat, ne face ai lui. Într-o lume care ne spune la fiecare pas că suntem ai ei (de la cartea de identitate, carduri de tot felul, ID-uri, numere de telefon…), cât de eliberator este să știm că, de fapt, suntem ai Lui!

Marie Şoucaliuc-Prager a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 17,1-11: În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: „Părinte, a venit ceasul; preamăreşte-l pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească pe tine. Tu i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca el să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai încredinţat lui. Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. Eu te-am preamărit pe pământ, îndeplinind misiunea pe care tu mi-ai încredinţat-o. Preamăreşte-mă acum, Părinte, în faţa ta, dându-mi slava pe care am avut-o la tine înainte de începutul lumii. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor din lume, pe care mi i-ai dat. Ei erau ai tăi şi tu mi i-ai dat mie, iar ei au păzit cuvântul tău. Ei ştiu acum că tot ce mi-ai dat vine de la tine; pentru că le-am dat cuvintele pe care mi le-ai încredinţat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am venit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat. Ei sunt ai tăi şi toate ale mele sunt ale tale, după cum toate ale tale sunt ale mele. Eu sunt preamărit în ei. De acum eu nu mai sunt în lume; ei sunt în lume iar eu vin la tine”.

Despre autorul acestui articol: Marie Şoucaliuc-Prager (n. 1972) este mamă a patru copii. A absolvit Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti şi lucrează ca desenator. În ultimii ani a descoperit, cu bucurie, gândirea părintelui Marie-Dominique Philippe, călugăr dominican, fondator al Comunităţii „Sf. Ioan”, de care se simte profund legată spiritual.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici). Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici).