Cristos este cu „ucenicii săi” și le vorbește „deschis”! Mă grăbesc să mă alătur ucenicilor, pentru că am impresia că știu, am înțeles, totul este clar: „acum cunoaștem”. Desigur, este o cunoaștere care mă îmbogățește, îmi aduce o oarecare liniște, poate mă face mai înțeleaptă, și mai ales îmi spun că de acum, și eu îi  pot învăța pe alții. Dar tocmai când lucrurile par mai așezate, vine întrebarea lui Isus: „Acum credeți?” Tot ce am crezut că știu pare insuficient și nu e greu să înțeleg sentimentul de contrariere al ucenicilor, cînd în locul unei afirmații, a unei încuviințări, Isus pune o întrebare. Întrebarea lui Isus și versetele ce o urmează, ne arată cît de mult dorea el ca ucenicii să înțeleagă că, de fapt, învățătura lui nu era doar o cunoaștere între altele, ci sursă de viață: „Acestea vi le-am spus, ca să găsiţi pacea în mine”. Pentru acest adevăr, ucenicii nu sunt menajați, iar discursul lui Isus îi readuce la preaomenescul vieții: risipirea, singurătatea, strâmtorarea, sunt toate realități pe care nimeni nu le poate ocoli, dar pe care Cristos le-a biruit! El nu ne cere să luptăm, nici să facem ceea ce a făcut el, ci doar să îndrăznim să credem că el este Fiul Tatălui. Aici treptele cunoașterii s-au terminat și nu mai găsim nimic sigur, nimic stabil sub picioarele noastre, trebuie să facem un salt. Trecerea de la a cunoaște la a crede nu se face treaptă cu treaptă, așa cum au crezut ucenicii și am sperat și eu, iar pentru a face saltul trebuie să luăm aminte la ce ne spune Cuvântul: „Aveţi încredere”.

Marie Şoucaliuc-Prager a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 16,29-33: În acel timp, ucenicii i-au spus lui Isus: „Iată că vorbeşti deschis şi nu spui nici o pildă. Acum ştim că tu cunoşti toate şi nu e nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai venit de la Dumnezeu”. Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? Iată, vine ceasul, ba a şi venit, în care vă veţi risipi fiecare la ale lui şi pe mine mă veţi lăsa singur. Dar eu nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. Acestea vi le-am spus, ca să găsiţi pacea în mine. În lume veţi avea necazuri. Dar aveţi încredere, eu am învins lumea”.

Despre autorul acestui articol: Marie Şoucaliuc-Prager (n. 1972) este mamă a patru copii. A absolvit Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti şi lucrează ca desenator. În ultimii ani a descoperit, cu bucurie, gândirea părintelui Marie-Dominique Philippe, călugăr dominican, fondator al Comunităţii „Sf. Ioan”, de care se simte profund legată spiritual.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici). Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici).