Cuvintele evangheliei de azi mă duc cu gândul la una din pildele binecunoscute – Urme pe nisip – în care, un om și Isus priveau la pașii făcuți de acel om în viața lui. Și omul a văzut cum la început de drum erau două perechi de urme, că la un moment dat a rămas o singură pereche, pentru ca mai apoi să reapară și a doua pereche de urme. Și omul l-a întrebat atunci pe Isus, de ce chiar în momentele când i-a fost mai greu, a fost lăsat singur… iar Isus îi răspunde că, de fapt, atunci când i-a fost greu, el l-a dus în brațe și de aceea apare doar o singură pereche de paşi. Nu de puține ori ni se întâmplă să auzim sau să ne auzim expresii precum: „sunt singur”, „nu e nimeni care să mă înțeleagă”, „ce rost (mai) am în această viață?”, „nu-mi găsesc calea”… Și totuși, câți dintre noi, după aceste zile pline de întrebări, de instabilitate, de îndoieli, chiar renunțăm la lupta de a merge mai departe, de a ne da un sens vieții noastre? Domnul nu ne dă mai mult decât putem duce! El, care și-a dat viața pentru noi, ne ridică pentru a merge mai departe, pentru a vesti bucuria învierii lui. Căci prin el, şi numai prin el, și noi suntem înviați! În fiecare zi… Doamne, astăzi ne pui la dispoziție încă o zi pentru a fi mai buni cu noi și cu cei din jurul nostru. Te rog, reamintește-mi că fiecare minut în care sunt tristă, supărată ori mânioasă înseamnă un minus din acele minute în care pot fi mai bună. Ajută-mă să fiu lumină acolo unde mă aflu, chiar și atunci când eu însămi abia întrezăresc lumina. Tu știi care e calea mea! Și știu că nu-mi dai mai mult decât pot duce. Dă-mi aceea putere să le duc bine, știind că nu sunt singură în drumul meu! Spun DA acestei zile și îți mulţumesc pentru ea!

Elena Petrea a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 16,20-23: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi:  „Adevăr, adevăr zic vouă: Voi veţi plânge şi veţi suspina, în timp ce lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va întoarce în bucurie. Femeia, când trebuie să nască, se întristează, fiindcă i-a sosit ceasul; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, de bucurie că s-a născut un om în lume. Şi voi, acum, sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră; şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. În ziua aceea nu veţi mai întreba nimic”.

Despre autorul acestui articol: Elena Petrea (n. 1986) este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Economice şi deţine un Master în Administrarea Afacerilor în Turism. Este Director Executiv al Organizaţiei Naţionale „Cercetaşii Românieişi trainer în cadrul Reţelei de formatori „Tineret în acţiune”.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Abonează-te la blog, comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)