S-a terminat vremea refacerii, vindecării, mângâierii grupului celor distruşi de Vinerea Mare. Mai ieri apărea Cel Înviat: când lui Petru, când lui Ioan, când ucenicilor din Emaus… Nu mai e timpul în care-i adună pe cei ce fugiseră din grădină. E timpul prieteniei. Al înălţării. Timp în care Isus îi recheamă-n Betania spre a le înălţa cerul sufletului până la înălţimea prieteniei cu el. Creşte cerul în sufletele ucenicilor. Creşte în Betania, acolo unde trăiseră prietenia cu Maria, cu Marta, cu Lazăr. Se lărgeşte inima prietenilor lui Isus. Se lărgeşte cât lumea, cât inima lui, cât pământul, cât cerul, cât omenirea. Nu le mai e frică. Acum au curaj, înţeleg că de dragul lui pot călca peste şerpi şi peste scorpioni, pot bea venin şi otravă, pot vorbi limbile oamenilor pentru a-i îndumnezei. Cu el şi ca el pot scoate demoni, pot fi pentru săraci sprijin, pentru întristaţi mângâiere, pentru cei singuri companie, pentru bolnavi alinare, pentru dezbinaţi împăcare, pentru oropsiţi pavăză. Spiritul lui îi aprinde pe dinăuntru. Sunt oameni noi: oameni pentru alţii. Oameni cu cerul sufletului înalt, gata să fie botezaţi cu botezul cu care fusese botezat el. Gata la rândul lor să dea mai departe libertatea tuturor oamenilor, căci Spiritul îi atrage, îi mână departe. La toţi. Înalţă-mă, Învăţătorule, Domnul meu, Prietene la libertatea şi nefrica de a lucra cu tine la mântuirea cât mai multora. Fă-mă semn al iubirii tale pentru cei mulţi. Să beau veninul agresivităţii şi să-l faci tu Pace, să calc peste demonii ce întristează lumea în care m-ai pus, ca să poţi lăsa tu Prietenie, să vorbesc singura limbă pe care o poate înţelege tot omul: cea a blândeţii tale. Să fie cerul sufletului meu plin doar de tine, cel ce cu Tatăl şezi şi cu noi delicat, nevăzut călătoreşti, până la sfârşitul timpurilor.

Pr. Iulian Budău SJ a meditat Evanghelia după sfântul Marcu 16,15-20: În acel timp, Isus înviat s-a arătat celor unsprezece ucenici şi le-a spus: „Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi va fi botezat se va mântui, iar cine va refuza credinţa va fi osândit. Acestea sunt semnele care vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor alunga demoni; vor vorbi limbi noi; chiar dacă vor bea otravă nu le va dăuna; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi ei se vor vindeca”. Domnul Isus, după ce le-a vorbit, s-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat să predice pretutindeni. Domnul Isus lucra în ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau.

Despre autorul acestui articol: Iulian Budău (n. 1973)  a fost sfințit preot iezuit în anul 2007, după 9 ani petrecuți ca scolastic în Societatea lui Isus. Absolvent de Teologie şi Filosofie, şi-a luat o licență în Litere pentru a putea vorbi lumii mai convingător despre Cuvânt. Dorindu-şi să calce pe urmele sfântului Francisc Xaveriu, a făcut cunoştință cu suferința umană împinsă la extrem, în nenumăratele sale misiuni alături de cei bolnavi, de cei singuri, de cei marginalizați, oprimați, chinuiți. A trăit umilința şi sărăcia împreună cu refugiații din Nepal, a binecuvântat suflete muribunde şi a adus alinare trupurilor ostenite de suferință, făcându-se „totul pentru toți şi pentru evanghelie, pentru a avea, la rându-i, parte de ea” (cf. 1Cor 9,22-23). În prezent este preşedinte al Jesuit Refugee Service Romania, organizație în cadrul căreia slujeşte cauza celor lipsiți de cămin, de familie, de patrie.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici). Abonează-te la blog, comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)