Cuvintele mari ne sperie. Ne luăm măsuri de precauţie: le folosim atât de mult încât nu mai trezesc nici o reacţie. De exemplu, nu scapă sărbătoare, religioasă ori civilă, în care să nu plouă cu mesaje. De la cele mai înalte foruri pînă la starletele de carton, ni se vorbește de sacrificiu, prietenie, dăruire, dragoste, speranţă, etc. Câteodată îmi pare că aud strigătul de disperare şi revoltă al cuvintelor. Să ne înţelegem, fiecare este liber, dar cred că e mai normal ca forul religios să trimită mesaje la sărbătorile religioase, iar de festivități civile, instituțiile civile. Suprapunerile se dovedesc riscante, pentru noi și soarta cuvintelor. Între timp, militez pentru înființarea Zilei internaționale fără mesaje. Din când în când, suntem chemaţi să mai luăm câte-un cuvânt peste care s-a depus praful obişnuinţei, să-l curăţăm şi să-i redăm valoarea standard, strălucirea care i se cuvine. Dragoste, de exemplu. Ne atrage atenţia evanghelia de astăzi: „Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi”. Să-ţi dai viaţa pentru prieteni… În acest caz, n-a făcut-o numai Isus. Deşi mai rar, în istorie nu lipsesc, totuşi, gesturi eroice de o valoare exemplară. Atunci, la ce anume ne atrage atenţia Isus? Domnul a dat dovadă de o iubire mai mare, într-o convergenţă de situaţii diametral opuse: el şi-a dat viaţa pentru noi în timp ce el ne iubea iar noi îl uram. Nu există suferință mai mare decât să te simți respins de „ai tăi”, de cei pe care tu îi iubești. De la el prietenie iar, de la noi, duşmănie. „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” (Lc 23, 34). Vă propun şi astăzi un mic exerciţiu spiritual. Avem cu toţii în jur persoane antipatice sau momente în care suferim pe nedrept. Să luăm asupra noastră această suferință injustă pentru a înțelege mai mult ce a însemnat pentru Isus să ia asupra sa păcatele noastre și să sufere pentru noi. Crucea de fiecare zi va fi cu siguranță mai ușoară iar iubirea noastră față de el, mai puternică.

Pr. Adrian Dancă a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,12-17: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Despre autorul acestui articol: Adrian Dancă (n. 1971), preot romano-catolic pentru Dieceza de Iași din 1997, își desfășoară apostolatul la Radio Vatican. Singurul moldovean care ține cu „Universitatea” Craiova a trecut de mai multe ori nevătămat prin târgul metafizic al Romanului unde a frecventat liceul „Roman Vodă”. Schimbare de program după admiterea la Seminarul din Iași, de pe docta colină a Copoului. Teologia în Roma, cu licența despre catehezele baptismale ale sfântului Niceta de Remesiana și doctoratul despre funcția hermeneutică a ascezei creștine la sfântul Ioan Casian. Nu-l lăsați să stea prea mult în librării. Trimiteți-i un e-mail când „Universitatea” revine în primul eșalon. Memorabilul recent: Liturgia Laudelor în zorii zilei, pe malul Lacului Genezaret, proiectând cu inima rugăciunea psalmilor pe orizontul purpuriu, pînă la biruința soarelui.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)