Cioran a murit aşteptând ca Dumnezeu să-l sune la telefon. Cine nu se regăseşte în această atitudine? Cine nu şi-ar dori un semn clar, lipsit de echivoc, oricât de mic, care să îndepărteze spinii îndoielii de pe drumul credinței? Pentru toţi rămâne valabil că, aici pe pământ, nu există comunicare nemijlocită cu sacrul. Legătură dintre om şi Dumnezeu se face intrând în contact vital cu forma în care Cristos ni se comunică nouă. Noi, astăzi, nu avem acces direct la dumnezeierea lui Cristos decât prin semnele sacre, prin Trupul său mistic care, istoric, este Biserica. Domnul este viu și ne vorbește astăzi prin glasul Bisericii spunând: „Fără mine nimic nu puteţi face”. Cuvinte grele, inacceptabile, cu iz de fundamentalism într-un timp de emancipări epocale. De ce aş avea nevoie de Dumnezeu când vreau să întemeiez o familie, să-mi cresc copiii sau să mă realizez profesional? Nu-i de mirare că unii au luat decizia de a merge în viaţă ca și cum el n-ar exista. Alţii, dintr-un presupus respect, apelează la el doar în cazuri de forţă majoră. Un ajutor important îl primim din istoria noastră. „Nihil sine Deo”, era scris pe blazonul casei regale române, cu rădăcini catolice. N-am nostalgii monarhice, dar îmi place gândul că modernizarea României libere s-a inspirat din cuvintele lui Cristos. Şi roadele de atunci ne stau la îndemână şi acum. Mai târziu, de când s-a renunţat la Dumnezeu, roadele României ne umplu de lacrimi şi acum: persecuţii, închisori, gropi comune şi pierderea bunului nume în familia naţiunilor. Practic, în fiecare zi, atât la nivel personal cât şi comunitar, suntem puşi în faţa opţiunii: cu sau fără Dumnezeu. Dar mă cutremură cuvântul care spune: „Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine” (In 15,4). De aceea, nu închei cu un îndemn, ci cu o întrebare personală: câte roade aş fi adus dacă nu mă despărţeam niciodată de iubirea lui Cristos?

Pr. Adrian Dancă a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,1-8: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este  preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Despre autorul acestui articol: Adrian Dancă (n. 1971), preot romano-catolic pentru Dieceza de Iași din 1997, își desfășoară apostolatul la Radio Vatican. Singurul moldovean care ține cu „Universitatea” Craiova a trecut de mai multe ori nevătămat prin târgul metafizic al Romanului unde a frecventat liceul „Roman Vodă”. Schimbare de program după admiterea la Seminarul din Iași, de pe docta colină a Copoului. Teologia în Roma, cu licența despre catehezele baptismale ale sfântului Niceta de Remesiana și doctoratul despre funcția hermeneutică a ascezei creștine la sfântul Ioan Casian. Nu-l lăsați să stea prea mult în librării. Trimiteți-i un e-mail când „Universitatea” revine în primul eșalon. Memorabilul recent: Liturgia Laudelor în zorii zilei, pe malul Lacului Genezaret, proiectând cu inima rugăciunea psalmilor pe orizontul purpuriu, pînă la biruința soarelui.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)