Locuind într-o casă internaţională, în Vatican, telejurnalul de la ora 20:00 îl vizionăm împreună în sala TV. Rar se întâmplă să nu fie o ştire despre români, când mai uşoare, când mai grele. Dar una e când vezi ştirile proaste despre noi într-un cerc de români şi alta, într-o casă cu mai multe naţii. Dincolo de chestiunea imaginii noastre în ochii altora, mă întreb câteodată: ce i-a împins pe confraţii mei să facă atâta rău şi cruzime în Italia? Oare numai necazul, anonimatul, sărăcia? Dacă ar fi rămas în ţară, s-ar fi comportat la fel? Șirul reflecțiilor noastre pascale este întrerupt astăzi de sărbătoarea liturgică a Fericitului Ieremia Valahul sau Românul. „Breaking News!”, așadar. Fenomenul emigraţiei proiectează o nouă lumină asupra acestui umil călugăr capucin român, plecat în secolul XVI de pe dulcele plaiuri moldave şi, după mai multe căutări, stabilit la Neapole, pe ţărmul însorit al Mediteranei. Asemeni multor români din ultimii ani, şi el a cunoscut viaţa printre străini. Numai că este o diferenţă peste care nu putem trece uşor cu vederea: el a plecat din ţară de dragul cerului, nu al celor pământeşti. Realitatea ne spune că marea majoritate a celor care pleacă din ţară o fac de dragul unui trai mai bun. Şi nu-i nimic de condamnat. Alţii au plecat din motive religioase evidente: preoţi, maici sau călugări. Dar cunosc şi mulţi români care au pus la temelia vieţii lor de emigranţi o puternică motivaţie religioasă. Unele case de italieni au redescoperit frumuseţea rugăciunii datorită umilelor îngrijitoare domestice românce. Multe familii de români parcurg duminică de duminică zeci, sute de kilometri, cu mijloacele de transport în comun, ca să ajungă la biserica în care se celebrează Sfânta Liturghie în limba română, să-şi aducă copii la catehezele pentru Sfânta Împărtăşanie sau Mir. Ploaie, frig sau soare – şi ce soare, câteodată! Dar pentru toţi românii, oriunde s-ar afla, mesajul Fericitului Ieremia Românul este mereu actual. El l-a căutat mai presus de toate pe Dumnezeu, iar când primea ceva, îl dăruia mai departe la cei săraci și bolnavi. Cerul îl câștigăm dăruind nu numai din ceea ce avem, dar și din ceea ce suntem.

Pr. Adrian Dancă a meditat Evanghelia după sfântul Luca 12,32-34: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Nu te teme, turmă mică, deoarece i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia sa. Vindeţi ceea ce aveţi şi daţi de pomană, faceţi-vă pungi care nu se învechesc, procuraţi-vă o comoară în ceruri, o comoară nesecată, de care hoţul nu se apropie şi pe care molia nu o roade. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”.

Despre autorul acestui articol: Adrian Dancă (n. 1971), preot romano-catolic pentru Dieceza de Iași din 1997, își desfășoară apostolatul la Radio Vatican. Singurul moldovean care ține cu „Universitatea” Craiova a trecut de mai multe ori nevătămat prin târgul metafizic al Romanului unde a frecventat liceul „Roman Vodă”. Schimbare de program după admiterea la Seminarul din Iași, de pe docta colină a Copoului. Teologia în Roma, cu licența despre catehezele baptismale ale sfântului Niceta de Remesiana și doctoratul despre funcția hermeneutică a ascezei creștine la sfântul Ioan Casian. Nu-l lăsați să stea prea mult în librării. Trimiteți-i un e-mail când „Universitatea” revine în primul eșalon. Memorabilul recent: Liturgia Laudelor în zorii zilei, pe malul Lacului Genezaret, proiectând cu inima rugăciunea psalmilor pe orizontul purpuriu, pînă la biruința soarelui.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri