Nouăsprezece veacuri la rând omul s-a ruşinat că are un trup. S-ar spune că în ultima vreme, a început să se ruşineze că are un suflet. Au existat timpuri în care aspiraţia omului spre viaţa spirituală a fost atât de intensă încât avea impresia că trupul oarecum îl împiedică, îi frânează avântul spre înălţimi. Amforă gingaşă în care se dădeau bătăliile spiritului, trupul primea doar strictul necesar, din respect faţă de Dumnezeu, izvorul vieţii. Alte griji îşi dispută întâietatea în ultima vreme. Societatea imaginii a îndreptat toate atenţiile spre forma fizică. Sute de diete, în funcţie de gen, vârstă şi contul bancar. Mai mult de 95% din venituri este absorbit de efemer. Important este ceea ce se vede. Luni, poate ani de zile, fără a citi o carte. Un gen de materialism practic s-a infiltrat subtil în modul de gândire. Desigur, nu trebuie generalizat cu uşurinţă. Ştiu că şi în vremuri mai spirituale era prosper un anumit cult al trupului, după cum nici în timpurile mai materialiste n-au dispărut asceţii şi eremiţii de rasă. Am cunoscut câţiva. Sunt ca o duminică frumoasă după zile lungi de vreme posomorâtă. Un impact mult mai mare trebuie să fi avut întâlnirea lui Isus cu oamenii care în timpul său erau însetaţi de Dumnezeu. Cu ucenicii săi, a avut bunătatea de a-i pregăti, cu o admirabilă pedagogie, să înfrunte plecarea sa şi să se deschidă la venirea Duhului Sfânt. Să treacă de la o cunoaşterea fizică, materială, a Fiului lui Dumnezeu întrupat, la o cunoaştere spirituală, după Duh. Mângâietorul, Duhul Sfânt, îndeplineşte aceeaşi misiune pînă la apusul veacurilor: „El vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus eu”. Vă împărtășesc un dubiu: din moment ce mi-aduc aminte atât de greu şi atât de rar de ceea ce a făcut și ne-a spus Isus, nu cumva trebuie să înlătur ceea ce întrerupe conexiunea la Duhul Sfânt?

Pr. Adrian Dancă a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 14,21-26: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine, va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui”. Iuda, nu Iscarioteanul, l-a întrebat: „Doamne, pentru care motiv ai să ni te arăţi nouă şi nu lumii?” Isus i-a răspuns: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el. Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun câtă vreme mai sunt cu voi; Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus”.

Despre autorul acestui articol: Adrian Dancă (n. 1971), preot romano-catolic pentru Dieceza de Iași din 1997, își desfășoară apostolatul la Radio Vatican. Singurul moldovean care ține cu „Universitatea” Craiova a trecut de mai multe ori nevătămat prin târgul metafizic al Romanului unde a frecventat liceul „Roman Vodă”. Schimbare de program după admiterea la Seminarul din Iași, de pe docta colină a Copoului. Teologia în Roma, cu licența despre catehezele baptismale ale sfântului Niceta de Remesiana și doctoratul despre funcția hermeneutică a ascezei creștine la sfântul Ioan Casian. Nu-l lăsați să stea prea mult în librării. Trimiteți-i un e-mail când „Universitatea” revine în primul eșalon. Memorabilul recent: Liturgia Laudelor în zorii zilei, pe malul Lacului Genezaret, proiectând cu inima rugăciunea psalmilor pe orizontul purpuriu, pînă la biruința soarelui.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)