În miez de noapte, cel care voia să se facă pustnic mărturisi: „A sosit timpul să părăsesc căminul şi să-l caut pe Dumnezeu. Ah, cine m-a ţinut oare, atâta vreme, aici, în amăgire? Dumnezeu şopti : „Eu”, dar urechile omului erau astupate. Alături femeia lui dormea liniştită în pat, cu un copil odihnindu-se la sân. El spuse: „Cine sunteţi voi care m-aţi făcut să-mi pierd minţile?” Glasul rosti din nou: „Ei sunt Dumnezeu!”, dar el nu-l auzi. Copilul plînse prin vis şi se cuibări mai aproape de mama sa. Dumnezeu porunci: „Opreşte-te, smintitule! Nu-ţi părăsi căminul!”, dar el nu-l auzi nici de data asta. Dumnezeu suspină şi zise cu-amărăciune: „De ce mă părăseşte slujitorul meu, când porneşte să mă caute?” Aceasta a fost pilda lui Rabindranath Tagore. „Rămâneți în mine și eu în voi”, ne spune Isus. Pățim deseori precum omul din povestirea lui Tagore. Avem așa o arșiță de Dumnezeu, dar de un Dumnezeu croit de mintea noastră și nu de Cuvântul său. Așa că îl căutăm mereu plecând, mereu cu bagajele la ușă, adică căutând mai degrabă o geografie nouă, prieteni noi, o familie nouă, un soț sau o soție nouă (câți dintre noi nu ar dori implementarea programului „Rabla” și la nivelul relațiilor noastre!). Cine sunt mai tot timpul gata de plecare? Aceia care nu trăiesc azi, ci mai mereu mâine; aceia care nu se măsoară cu viața reală, ci cu o viață închipuită, proiectată mereu în alt loc și în altă zi. Isus ne spune: „Cine rămâne în mine și eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteți face”. Să învățăm să rămânem în el, adică să locuim cu/la el azi și aici și nu vom mai fi ispitiți să-l părăsim căutându-l.

Pr. Francisc Doboş a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,1-8: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Despre autorul acestui articol: Francisc Doboş (n. 1976) a fost hirotonit preot romano-catolic în 2002. După studii de comunicare la Roma, a fost numit Purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Pr. Francisc coordonează revista lunară „Actualitatea Creştină” şi este implicat în implementarea aplicaţiei iBreviary în limba română (Breviarul digitalizat pentru tablete şi telefoane mobile).   

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)