Primăvara ne conduce paşii pe aleile parcurilor. Irezistibilă, frumuseţea pomilor ornamentali. Plantaţi pentru a da culoare unui „verde imperiu”, cum ar spune Blaga. O adevărată desfătare. Se fac eforturi lăudabile pentru ei. Dar cu toate acestea, n-au roade. O frumuseţe sterilă. În textul evangheliei de astăzi revin cu insistenţă formele verbului „a rodi, a aduce rod, a da rod”. Mica parabolă a viţei şi mlădiţei, mai puţin familiară în contextul urban, este de o simplitate uimitoare: când mlădiţa se desprinde de viţă, se usucă. Viaţa mlădiţei este una cu viaţa viţei. Cristos este viţa, noi, mlădiţele. Există creştini fără Cristos? O întrebare teribilă. E ca și cum te-ai întreba dacă poate să plouă fără apă. Dar practic, da, există creştini care, deşi renunţă la a mai trăi viaţa lui Cristos, continuă să se numească astfel din motive culturale, sociale, tradiţionale etc. Au devenit creştini ornamentali. Frumoşi la vorbă, la gândire, la scriere. Îndeasă sondajele. Îşi încruntă sprâncenele în faţa camerelor de luat vederi, își îngroașă vocea la orice microfon. Sunt creştini atunci când lumea e cu ochii pe ei. În rest, cine mai ştie? Prima ispită pentru noi, „ceilalţi”, e să-i privim cu superioritate. Fariseul de la templu n-a murit, s-a cuibărit în fiecare dintre noi şi abia aşteaptă să iasă și el la microfon. Sunt convins, în schimb, că nu trebuie să-i condamnăm pentru această „modificare genetică”. E trecătoare. Problema nu e ce fac ei, dar ce facem noi? Dacă am rămas cu adevărat în Cristos şi trăim viaţa lui Cristos, avem o mare răspundere: să le redeşteptăm satisfacţia de a aduce roade, bucuria calmă de a pune capul pe pernă cu o conștiință curată, seninătatea de a împărtăși darurile spirituale. Dacă astăzi veţi întâlni un creştin ornamental, îl veţi recunoaşte cu uşurinţă. Dar acesta poate recunoaște în noi cu aceeași ușurință un creştin fructifer?

Pr. Adrian Dancă a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 15,1-8: În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Despre autorul acestui articol: Adrian Dancă (n. 1971), preot romano-catolic pentru Dieceza de Iași din 1997, își desfășoară apostolatul la Radio Vatican. Singurul moldovean care ține cu „Universitatea” Craiova a trecut de mai multe ori nevătămat prin târgul metafizic al Romanului unde a frecventat liceul „Roman Vodă”. Schimbare de program după admiterea la Seminarul din Iași, de pe docta colină a Copoului. Teologia în Roma, cu licența despre catehezele baptismale ale sfântului Niceta de Remesiana și doctoratul despre funcția hermeneutică a ascezei creștine la sfântul Ioan Casian. Nu-l lăsați să stea prea mult în librării. Trimiteți-i un e-mail când „Universitatea” revine în primul eșalon. Memorabilul recent: Liturgia Laudelor în zorii zilei, pe malul Lacului Genezaret, proiectând cu inima rugăciunea psalmilor pe orizontul purpuriu, pînă la biruința soarelui.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Abonează-te la blog, comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)