Azi ne întâlnim din nou cu sfântul Iosif. După sărbătoarea din 19 martie, acum Sfânta Biserică ne propune să-l „vedem” pe Tatăl purtător de grijă al lui Isus în latura sa profesională. Glasul şi mâna lui Isus ca instrumente ale Bunului Pastor sunt, de fapt, şi instrumentele lui Iosif la lucru. Atitudinea în timpul lucrului, a serviciului, merită aprofundată în ceea ce îl priveşte pe sfântul Iosif.

Catehezele pentru pregătirea Întâlnirii Mondiale a Familiilor de la Milano din 2012 cu tema „Familiile, munca şi sărbătoarea” surprind foarte frumos una din temele esențiale ale omenirii de azi: munca. Cât de mult contează în zilele noastre felul în care muncim, interacționăm cu colegii noştri sau pur şi simplu cu cei cu care ne întâlnim la servici. Isus a învățat mult de la felul în care Iosif lucra şi merită ca tații să aprofundeze mai mult aceste clipe petrecute împreună cu copiii lor.

Căutând în scrierile despre sfântul Iosif, am descoperit ca el este considerat patronul unei morți bune (tradiția spune ca ar fi murit în brațele lui Isus şi alături de Sfânta Fecioară Maria, înainte de începerea vieții publice a lui Isus), patronul Bisericii Catolice (declarat de Papa Pius al IX-lea, în 1870), patronul neoficial împotriva dubiilor şi ezitărilor, patronul îndrumătorilor spirituali, care mijloceşte în mod special pentru familii, tați, mame însărcinate, călători, imigranți, vânzători si cumpărători de locuințe, ingineri, meşteşugari şi muncitori, în general.

Prima mențiune istorică a devoțiunii către sfântul Iosif, care datează din anul 800, îl numeşte pe Iosif „nutritor Domini” (educatorul/păzitorul Domnului Isus) şi continuă în această formă până în secolul XIV. Sfântul Toma de Aquino vorbeşte despre necesitatea prezenței lui Iosif în planul Întrupării, pentru că dacă Sfânta Fecioară Maria nu ar fi fost măritată, iudeii ar fi omorât-o cu pietre, iar în tinerețe Isus nu s-ar fi putut lipsi  de grija şi ocrotirea unui tată pământesc. În secolul XV, Jean Gerson scrie „Considerații despre sfântul Iosif” şi predică despre Iosif la Conciliul din Constance. Papa Leon al XIII-lea scrie, în 1889, enciclica „Quamquam Pluries”, în care îi imploră pe catolici să se roage prin mijlocirea sfântului Iosif, ca patron al Bisericii, în vederea schimbării feței Bisericii.

Şi noi azi suntem în fața lui Iosif, pe care îl putem ruga împreună, toți cei care citim aceste rânduri, să ajute Biserica în fața provocărilor de azi, să ne sprijine să simțim iubirea lui şi să ni-l facă cunoscut pe Isus cel înviat, în lumină şi pace la locurile noastre de muncă.

Despre autorul acestui articol: Corneliu Bărbuţ (n. 1968) este inginer de telecomunicaţii şi lucrează ca Director de Operaţiuni într-o corporaţie românească. Este tată de familie, Vicepreşedinte al Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” şi desfăşoară activităţi pe mai multe planuri destinate promovării valorilor familiei creştine.