Acum 2 ani, tot la Roma, la un curs de economie la Universitatea Pontificală Santa Croce, profesorul Alfonso Nieto (un om de o sfințenie tactilă și de o rară simpatie, care între timp a trecut  deja în casa Tatălui) a „scandalizat” o aulă întreagă spunând că pe pământ nimic, dar absolut nimic nu e gratis. Totul are un preț. Am început să-i spunem că nu-i adevărat și că sunt o mulțime de lucruri gratuite în viață. Atunci profesorul ne-a rugat să-i dăm exemple. Iar noi am început litania: iubirea (față de Dumnezeu și față de aproapele), slujirea, iertarea, voluntariatul și am continuat cu multe alte virtuți. Ne bucuram deja de victorie când, parcă îl și văd acum, după o pauză, cu degetele mângâindu-și bărbia și după un scurt oftat ne-a replicat: „Bine, bine, dar… cât costă gratuitatea? Care e prețul ei? Gratuitatea absolută este numai la Dumnezeu. Gratuitatea umană are întotdeauna un interes, chiar dacă este sfânt/spiritual”. Viața dăruită este o investiție la început în porții mici, până să ajungem să o investim în totalitate. Dar de ce să ne dăm viața? Ne-o spune Isus: „Eu îmi dau viața și o voi primi din nou”. Și așa a fost; și-a dat viața și a primit-o din nou de la Tatăl prin învierea sa din morți. „Costul/prețul” învierii sale din morți a fost deci propria viață. Parafrazându-l pe Nicolae Steinhardt am putea spune că numai dăruindu-ți viața vei dobândi Viața. Însă a dobândi este ispita omului pentru că etimologic face apel la facultatea și capacitatea omului de a deține controlul asupra propriei investiții. Să ne învețe Domnul în a ne da viața evitând ispita de a o dobândi, dar hrănindu-ne credința fermă că o vom primi.

Pr. Francisc Doboş a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 10,11-18: În acel timp, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor. Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa şi o voi primi din nou. Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau şi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu”.

Despre autorul acestui articol: Francisc Doboş (n. 1976) a fost hirotonit preot romano-catolic în 2002. După studii de comunicare la Roma, a fost numit Purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Pr. Francisc coordonează revista lunară „Actualitatea Creştină” şi este implicat în implementarea aplicaţiei iBreviary în limba română (Breviarul digitalizat pentru tablete şi telefoane mobile).   

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)