Colindasem întreg satul, cum e obiceiul pe la noi, dăruind şi primind ouă încrestite. Când am terminat, mi-am zis că numai pe Dealu’ Îngerului nu fusesem. Şi doar era Paşti!… Zis şi făcut. După ce am pus în tufe ouă şi cozonac, mă podidi aşa, dorul de tata, de parcă jalea toată cobora din lumina blândă şi dulce a soarelui. Era primul Paşte fără el. Deodată, auzii un foşnet – urca Bătrânul. Uitat de zile, cu barba până la genunchi, primenit de sărbătoare, abia de atingea pământul. „Văd c-ai fost la biserică”, zise. „Te-ai împărtăşit?” „Îhâm”… „Şi tata se împărtăşea, da?! Păi atunci, de ce plângi?” Şi numai ce-l văd că scoate din sân o carticică aşa, cât palma, şi începe să citească: „Să ţii minte, puiule: «eu îl voi învia în ziua de apoi»”… Şi citi mai departe, dar nu ştiu cum, cuvintele curgeau ca boabele de lumină şi nu găseam firul să le adun, până când zise din nou:  „Eu îl voi învia în ziua de apoi”. Era seară când am coborât în sat. Nu m-a crezut nimeni. Nici mama. Umbla vorba că demult, demult trăise acolo un bătrân şi lumea îi zicea „îngerul” căci nu se hrănea decât cu Sfânta Ostie şi era înţelept, fiindcă Dumnezeu îl învăţase toate, aşa cum e scris în profeţi şi era bun şi trăise mult, cât lumea, iar când fu să moară, nu s-a găsit pe locul unde zăcuse decât o pană sclipitoare, uşoară, de înger. Cu cei mari nu trebuie să te pui. Cum spun ei, aşa e. Dar atunci, cum de am în mână, uite, chiar acum, cărticica lui, roasă de vreme, scrisă cu litere cum n-am văzut niciodată – şi din care numai atâta pot citi şi eu : „Îl voi învia în ziua de apoi”?!

Ecaterina Hanganu a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 6,44-51: În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l va atrage Tatăl, care m-a trimis, şi eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeţi: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Aşadar, oricine ascultă învăţătura Tatălui vine la mine. Desigur, nimeni nu l-a văzut vreodată pe Tatăl afară numai de acela care vine de la Dumnezeu: Acesta l-a văzut pe Tatăl. Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine are viaţa veşnică. Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi totuşi au murit. Pâinea care coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii, este trupul meu”.

Despre autorul acestui articol: Ecaterina Hanganu (n. 1948) este medic primar Medicină Internă şi Hematologie Clinică, doctor în Ştiinţe Medicale. În prezent este Şeful Clinicii de Hematologie din Institutul Oncologic Regional Iaşi şi Şef al Disciplinei de Hematologie Clinică de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. În afara lucrărilor ştiinţifice şi de monografiile de specialitate publicate, este autoare a patru volume de povestiri-reflecţii şi meditaţii asupra evangheliei zilnice („Potecile Cerului” – 2009, „Pe aripi de Înger” – 2010, „Meşterul” –  2010, „Poiana cu Îngeri” – 2011), editate la „Junimea”, Iaşi. De asemenea, a coordonat volumul „Ioan-Paul al II-lea, Apostol al Milostivirii Divine”, Presa Bună, Iaşi, 2011.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri