Isus înmulțeşte pâinile, pentru ca mulțimea venită să-l asculte să nu rămână flămândă. Nu-i rău, zic ei după aceea cu burțile pline, dar n-a făcut asta şi Moise cândva? O face Isus mai bine ca Moise? Ce element de noutate aduce el? Iată ceea ce constituie o noutate absolută pentru mine: el nu e cel care îmi aduce o pâine pe care va trebui să mi-o readucă mâine ca să mă țină în viață; Isus este el însuşi pâinea de care am nevoie ca să trăiesc şi el este odată pentru toți. Şi nu este pâine doar pentru mine, ci pentru întreaga lume, pentru toată omenirea. Odată ce am ascultat acest cuvânt şi l-am crezut, în viața mea nimic nu mai e ca înainte. Problema care se pune nu mai e „unde să găsesc cele necesare traiului”, dar „ce anume mă face să trăiesc”. E vorba despre bucatele trecătoare, de care trebuie să mă îngrijesc zilnic? Sau e Cristos cel care mă face să trăiesc, căci el este viu acum şi pururea? Nu-i de ajuns să ştiu că Isus – şi numai el – este „pâinea vieții” care nu se termină niciodată. Trebuie să mă îndrept zilnic către el, ca singur izvor al vieții mele. Viața, adevărată viață, nu-i o rentă viageră pe care să ne bazăm. E nevoie să vin zilnic la Isus ca să nu sufăr de foame. Trebuie să cred zilnic în Cristos ca să nu însetez niciodată. În fiecare zi trebuie să mă lepăd de mine însumi, de temerile mele reale ori de falsele mele siguranțe, pentru a mă îndrepta către Cristos, singurul care mă face să trăiesc. Într-atât de „nou” e Isus încât îmi dă zilnic întâlnire pe calea vieții mele.

Pr. Michel Kubler a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 6,30-35: În zilele acelea, mulţimea i-a spus lui Isus: „Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce vei face? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce»”.  Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, nu Moise v-a dat pâinea coborâtă din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine venită din cer. Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii”. Au spus către el: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta”. Şi Isus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată”.

Despre autorul acestui articol: Michel Kubler (n. 1955) este preot-călugăr în congregația augustinienilor asumpționişti, director al Centrului de Studii Bizantine „Sfinții Petru şi Andrei” şi rector al parohiei franceze „Sacre Coeur” din Bucureşti.

Traducere din limba franceză de Claudia Stan.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Pr. Michel Kubler AA – „Jésus, quoi de neuf?”

Jésus vient de multiplier les pains, pour que la foule venue l’écouter ne reste pas affamée. Ce n’est pas mal, disent alors les ventres repus, mais Moïse n’en a-t-il pas fait autant autrefois? Jésus fait-il mieux que Moïse? Qu’apporte-t-il de nouveau? Ceci, qui reste une nouveauté radicale pour moi: il n’est pas celui qui m’apporte aujourd’hui un pain qu’il me faudra renouveler demain pour rester en vie. Jésus est lui-même le pain dont j’ai besoin pour vivre, et il l’est une fois pour toutes. Et il n’est pas ce pain seulement pour moi, mais pour le monde entier, pour toute l’humanité. Depuis que j’ai entendu cette parole, et que je l’ai crue, rien n’est plus comme avant dans ma vie. La question n’est plus: où trouver de quoi vivre? Elle est désormais: qu’est-ce qui me fait vivre? Est-ce que ce sont des nourritures passagères, dont j’ai à me soucier de jour en jour? Ou bien est-ce le Christ qui me fait vivre, parce qu’il est vivant aujourd’hui et toujours? Il ne suffit pourtant pas de savoir une fois pour toutes que Jésus – et lui seul – est le «pain de vie» qui jamais ne s’épuisera. Il faut que j’aille toujours vers lui comme la seule source de ma vie. La vie, la vraie vie, n’est jamais une rente sur laquelle on pourrait se reposer. Il faut chaque jour que je vienne à Jésus pour n’avoir jamais faim. Il faut chaque jour que je croie au Christ pour n’avoir jamais soif. Il faut chaque jour que je sorte de moi-même, de mes vraies peurs ou de mes fausses sécurités, pour aller à Jésus-Christ comme le seul qui me fait vivre. Jésus est si «nouveau» qu’il me redonne chaque jour rendez-vous sur le chemin de ma vie.

Pr. Michel Kubler a mediteé l’Evangile après Saint Jean 6,30-35: Après la multiplication des pains, la foule dit à Jésus: «Quel signe vas-tu accomplir pour que nous puissions le voir, et te croire? Quelle œuvre vas-tu faire? Au désert, nos pères ont mangé la manne; comme dit l’Écriture: Il leur a donné à manger le pain venu du ciel». Jésus leur répondit: «Amen, amen, je vous le dis: ce n’est pas Moïse qui vous a donné le pain venu du ciel; c’est mon Père qui vous donne le vrai pain venu du ciel. Le pain de Dieu, c’est celui qui descend du ciel et qui donne la vie au monde». Ils lui dirent alors: «Seigneur, donne-nous de ce pain-là, toujours». Jésus leur répondit: «Moi, je suis le pain de la vie. Celui qui vient à moi n’aura plus jamais faim; celui qui croit en moi n’aura plus jamais soif».

Anunțuri