Înviind din morți, Isus își petrece „primele zile de veșnicie” cu ucenicii: li se arată, le explică Scripturile, le pregătește de mâncare și stă la masă cu ei. Amintiți-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi… Ceea ce le-a spus înainte de pătimire capătă sens, lumină prin învierea sa din morți.  Și pe noi ne cuprind amintirile: multe de bucurie, dar nenumărate amintiri de durere, despărțire, deznădejde. Isus, înviind din morți, nu a modificat sau șters trecutul pătimirii sale. Nu, ci dimpotrivă l-a introdus în veșnicie. Priviți mâinile mele și picioarele mele, că eu însumi sunt. Cum să trăim Învierea din morți a lui Cristos? Privind și amintindu-ne. În schimb, noi dorim să uităm sau să ștergem toate eșecurile și pătimirile noastre. Dar nu merge. Am verificat-o de nenumărate ori. Oricum nu uităm. Iar acele amintiri se transformă în înverșunare, otravă și ură. Experiența ne-o demonstrează. Cine ajunge să privească mâinile și picioarele străpunse ale propriului trecut cu ochii celui înviat din morți își va aminti mereu; numai o astfel de amintire se va transforma în binecuvântare. Isus le/ne spune: „Pace vouă!” Până nu vom binecuvânta trecutul nu vom avea parte nici de pace și nici de învierea din morți. Cum să trăim învierea din morți a lui Cristos? Stând la masă cu el. Iar dacă Isus înviat mănâncă pe pământ cu ucenicii nu este oare un semn că și noi, încă de aici de pe tărâmul morții, se cuvine să mâncăm în/din cer?

Pr. Francisc Doboş a meditat Evanghelia după sfântul Luca 24,35-48: În acel timp, ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase,precum mă vedeţi pe mine că am”. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. El a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Despre autorul acestui articol: Francisc Doboş (n. 1976) a fost hirotonit preot romano-catolic în 2002. După studii de comunicare la Roma, a fost numit Purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Pr. Francisc coordonează revista lunară „Actualitatea Creştină” şi este implicat în implementarea aplicaţiei iBreviary în limba română (Breviarul digitalizat pentru tablete şi telefoane mobile).   

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri