O bună prietenă mi-a recomandat să citesc un text în limba spaniolă, limbă pe care o cunosc în foarte mică măsură, traducerea acestuia solicitându-mi efort şi timp. Prin urmare, m-am gândit să apelez la Google Translate pentru a avea traducerea textului în câteva secunde. La prima vedere, totul părea în regulă, textul tradus avea acelaşi număr de pagini şi aproximativ acelaşi număr de cuvinte. Când, însă, m-am apucat să citesc, stupoare, n-am înţeles nimic! După ce am mai încercat o dată, gândindu-mă că nu am fost atentă, am ajuns la acelaşi rezultat. Cuvintele erau aşezate unul lângă altul în propoziţii şi fraze care-şi pierduseră sensul, semnificaţia. Era ca şi cum aveam un ambalaj frumos al cărui conţinut lipsea, ori parcă aveam un instrument la care nu cânta nimeni. Nu mai era transmis mesajul dorit, nu îndeplinea misiunea pentru care fusese creat. Nici măcar autorul nu şi-ar fi recunoscut creaţia, dacă ar fi citit această traducere. De aceea, a fost nevoie să apelez la un cunoscător al limbii spaniole, dedicând ceva timp şi pentru a mă bucura de frumuseţea textului şi a surprinde profunzimea mesajului. La fel este şi cu omul. El a fost creat pentru a se bucura de o viaţă veşnică, împreună cu creatorul său.  Datorită interpretării greşite a libertăţii sale, omul s-a îndepărtat de la menirea sa, a început să piardă sensul trăirii sale. Astfel, deşi este în stare de funcţionare, trăgând linie, la un moment dat, el nu mai găseşte rostul zbuciumului său, neînţelegând, practic, pentru ce a fost creat, exact ca un ambalaj lipsit de conţinut. De aceea, pentru ca viaţa să poată recăpăta sensul dorit de Creatorul ei, vom apela la un cunoscător, la Isus, care ne explică despre „naşterea din nou”, despre acel moment de har, în care e nevoie ca fiecare să-şi conştientizeze menirea şi să aleagă să o urmeze. Deşi, aparent, vom funcţiona la fel, doar astfel nonsensul trăirii noastre se va transforma în viaţă cu semnificaţie, în viaţă trăită din belşug.

Mădălina-Veronica Haidemak a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 3,7-15: În acel timp, Isus i-a zis lui Nicodim: „Adevăr, adevăr îţi spun: trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea şi tu îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. La fel se întâmplă cu oricine e născut din Duh”. I-a zis Nicodim: „Cum se poate întâmpla aşa ceva?” Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţător în Israel şi nu cunoşti acestea? Adevăr, adevăr îţi spun că noi ceea ce ştim vorbim şi ceea ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.  Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucruri cereşti?  Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică”.

Despre autorul acestui articol: Mădălina-Veronica Haidemak (n.1971) este psiholog, cu formare în analiză existenţială şi logoterapie, şi licenţiată în ştiinţe juridice. Colaborator pro bono al mai multor organizaţii, este angajată în diferite proiecte de susţinere a vieţii şi promovare a valorilor creştine. În prezent acordă consiliere (individuală, de cuplu şi de grup) în cadrul Clinicii „Pro-Vita International”.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)