De obicei facem în așa fel ca să luăm, să atingem, să vedem noi. Nu suntem obișnuiți să primim, să ne lăsăm atinși și să ne încredem. Povestea-i veche; de la început Adam și Eva au căutat să ia din pom și nu să primească. Și de atunci toți cei care se aseamănă cu ei fac la fel. Dorim să fim stăpâni ai Vieții divine, a celei proprii, dar și a celor de lângă noi. Cu cât încercăm să o păstrăm, să o ținem strânsă, cu atât o sufocăm și moare. De ce? Pentru că Viața este precum respirația. Nimeni nu și-o poate ține pentru a nu o pierde. Cine și-o ține fără să o dea, moare. Viața (divină, proprie, a celorlalți) este inspirație și expirație. Este ca la început; Dumnezeu a expirat (suflu și cuvânt) iar noi am fost creați. După Învierea sa din morți Isus a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți pe Duhul Sfânt”… Iar noi inspirându-l înviem prin/cu/în Cristos din morți. De-ar fi mereu așa… Ispita-i mare, ispititorul șiret, iar noi suntem Toma. Nu suntem capabili să primim suflul/Duhul celui Înviat din morți, ci vrem să îl luăm cu degetul, mâna și privirea lui Toma. Isus cel înviat din morți intră în casa noastră încuiată și suflând (expirând) asupra noastră ne spune: „Primiți pe Duhul Sfânt”… Iar noi, încuiați nu numai la casă, dar și la minte, căutăm învierea în alt loc decât acela în care ne aflăm, în altă femeie decât soția, în alt bărbat decât soțul, în altă mănăstire, parohie, decât cea căreia îi aparținem. Să trăim învierea rămânând „acasă” și să nu mai zburdălnicim în căutarea ei pentru a o lua deoarece o vom primi. Să nu uităm: Învierea din morți se trăiește inspirând (Duhul, suflul celui Înviat) în noi și expirându-l către frați.

Pr. Francisc Doboş a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 20,19-31: Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. I-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pacea să fie cu voi!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios”. Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” I-a zis Isus: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui.

Despre autorul acestui articol: Francisc Doboş (n. 1976) a fost hirotonit preot romano-catolic în 2002. După studii de comunicare la Roma, a fost numit Purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Pr. Francisc coordonează revista lunară „Actualitatea Creştină” şi este implicat în implementarea aplicaţiei iBreviary în limba română (Breviarul digitalizat pentru tablete şi telefoane mobile).   

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)