Era prin 1998. Eram la Roma la orele de teologie a sacramentelor. O aulă plină cu laici, surori, călugări, seminariști și preoți. Profesorul, Giorgio Mazzanti, un foarte rafinat teolog și un preot de excepție, la un moment dat ne spune: „Dacă un lucru e sigur, e că Isus nu a înviat”… Am rămas șocați. Ne uitam năuciți unul la altul ca și cum ne-am fi spus: glumește sau a luat-o razna? Câțiva au încercat să reacționeze sau să riposteze. Profesorul a insistat și ne-a mai spus încă o dată: „conform Sfintei Scripturi, singurul lucru sigur este că Isus nu a înviat”. El a continuat: „A fost înviat Lazăr, a fost înviată fiica lui Iair, însă Isus nu a înviat”. Cu Biblia în mână ne-a pus să verificăm. Am constatat că Noul Testament atunci când vorbește de învierea lui Isus, de cele mai multe ori, spune că Isus a înviat din morți. Care era deci tâlcul provocării? Învierea lui Isus nu poate fi comparată cu învierea lui Lazăr sau a fiicei lui Iair. Ultimii doi au fost înviați, adică readuși cu trupul la viața de mai înainte de moarte. Mai devreme sau mai târziu aveau să moară din nou. Isus a înviat din morți ca să nu mai moară, ducând trupul său omenesc în sânul Sfintei Treimi. Profesorul nu era eretic, dimpotrivă. Ne-a șocat cu afirmația sa ca să ne facă să vedem și să credem, precum ucenicul care ajunsese cel dintâi la mormânt. „Căci ei încă nu știau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morți” (In 20,9). Cum trăiesc/trăim învierea lui Isus? De cele mai multe ori trăim învieri mici, temporare pentru ca mai apoi să murim de nenumărate ori. Chiar dacă asta se va întâmpla deseori, mă/vă provoc la învierea din morți prin/cu/în Cristos.

Pr. Francisc Doboş a meditat Evanghelia după sfântul Ioan 20,1-9: În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. Atunci a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus la mormânt. Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt. Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. A ajuns şi Simon Petru care venea după el. A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi ştergarul care îi acoperise capul; acesta din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi pus undeva deoparte. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. El a văzut şi a crezut. Căci ei încă nu ştiau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi (Evanghelia după sfântul Ioan 20,1-9).

Despre autorul acestui articol: Francisc Doboş (n. 1976) a fost hirotonit preot romano-catolic în 2002. După studii de comunicare la Roma, a fost numit Purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Pr. Francisc coordonează revista lunară „Actualitatea Creştină” şi este implicat în implementarea aplicaţiei iBreviary în limba română (Breviarul digitalizat pentru tablete şi telefoane mobile).   

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv Claudia Stan, „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri