Joia sfântă este sărbătoarea Euharistiei. Cuvintele lui Isus răsună în sufletele noastre: „Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul meu care se jertfeşte pentru voi! Luaţi şi beţi, acesta este sângele meu care se varsă pentru voi!”

Aceste cuvinte au fost şi rămân pline de mister! Ţin minte primele mele contacte cu Euharistia:

Prima dată când, în spatele bisericii, am întrebat intrigat de ce merge lumea în faţă, la altar, spre sfârşitul Liturghiei, şi dacă pot merge şi eu. Şi mi s-a zis că voi merge când voi fi mai mare.

Prima Împărtăşanie, când preoţii ne-au învăţat că este Trupul lui Isus, iar ceilalţi copii spuneau că dacă o să simţi un gust dulce la împărtăşanie înseamnă că te-ai pregătit bine, iar dacă o să simţi amar înseamnă că Isus e supărat. Şi gustul a fost normal şi am ajuns la concluzia că eram un creştin obişnuit.

Prima dată când, în timp ce eram cu nişte prieteni, am văzut o procesiune euharistică venind spre noi. Preotul mergea în faţă, îmbrăcat solemn şi cu un fel de soare argintat în mână, iar restul lumii mergea după el. Mi s-a spus „să ador” şi n-am înţeles nimic ce trebuia să fac, dar nici la ceilalţi n-am remarcat să fi făcut ceva deosebit.

Primele cateheze mai consistente, cu părintele Horia Cosmovici, care ne învăţa că Isus nu ne-a cerut să pricepem Euharistia, ci să mâncăm trupul său şi să bem sângele său: „Dacă asta a spus, asta trebuie să facem! Dar ciudaţi mai suntem noi, oamenii!… Când Dumnezeu a spus «Să nu mâncaţi! », oamenii (Adam şi Eva) au mâncat. Când Dumnezeu a spus «Mâncaţi!» (Euharistia), nu mâncăm…”

Apoi învăţăturile părintelui Philippe, din al cărui glas percepeam acut că ne aflam în faţa unui mister dumnezeiesc: „Euharistia este tăcerea de iubire a lui Dumnezeu care ni se dăruieşte”… „şi nu poate fi primită decât cu sufletul arzând de iubire, aşteptând a doua venire a lui Cristos”…

Faceţi aceasta în amintirea mea! Cuvintele lui Isus sunt într-un fel simple şi într-altul, aproape imposibil de înţeles. Sunt simple, pentru că Euharistia este Isus. Sunt complicate deoarece cum poate cineva să ne dea trupul său? Ce înseamnă să-l mâncăm? Cum să mâncăm un trup pe care de fapt nu-l vedem (căci nu vedem decât Euharistia)? Când ne împărtăşim sau adorăm Sfântul Sacrament, trebuie să ne gândim la Isus sau la trupul lui Isus? Nu cred să aibă cineva răspunsuri absolut clare la aceste întrebări. Dar de fapt, asta nu împiedică cuvintele lui Isus şi Euharistia să fie lumină pentru viaţa noastră.

Trupul lui Isus este centrul credinţei noastre. Isus nu a venit să ne transmită doar o învăţătură de viaţă. O învăţătură poate fi înţeleasă greşit. Ea poate fi preluată de la cel care a dat-o şi apoi modificată, denaturată, interpretată în sens invers. Trupul este o prezenţă care nu poate fi înlocuită, anihilată. Învăţătura lui Isus poate fi, din păcate, pervertită în stil fariseic. Trupul lui Isus rămâne însă mereu al lui Isus, nu poate fi ocolit, ignorat, dat la o parte de cel care are credinţă. Cel care îşi zice credincios trebuie, mai devreme sau mai târziu, să ia în considerare acest trup şi să îngenuncheze în faţa lui.

Dependenţa noastră de Isus nu este numai spirituală, raţională, ea este şi trupească, de când Fiul lui Dumnezeu Întrupat ne-a poruncit să mâncăm trupul său şi să celebrăm Euharistia în amintirea lui. Împărtăşania nu este doar un ritual religios printre altele, care trebuie îndeplinit în momentele mai importante ale vieţii. Împărtăşania nu poate fi dată la o parte din viaţa creştină, fără ca însăşi această viaţă cu Cristos să înceteze. Într-un fel, Euharistia şi viaţa creştină sunt la fel de unite ca trupul şi sufletul! Nu se poate una fără alta.

Faceţi aceasta în amintirea mea! Euharistia ne învaţă treptat să iubim. Este cea mai puternică şcoală a iubirii, pentru cei care caută să fie adevăraţi în faţa lui Isus. Uneori ne temem să iubim, în vreme ce înţelegem mai uşor exigenţa adevărului. Considerăm iubirea o chestie feminină, dar, dacă avem exigenţa adevărului, vom îndeplini cuvântul lui Isus şi vom veni la Euharistie. Vom veni regulat, chiar fără să înţelegem, chiar fără să simţim chestii deosebite. Şi aceasta este deja iubirea lui Cristos, în faptă şi adevăr.

Pr. Dan Suciu a meditat Evanghelia după sfântul Matei 25,26-29: Şi în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!” Apoi, luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor spunând: „Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”.

Despre autorul acestui articol: Dan Suciu CSJ (n. 1975) este preot călugăr în Comunitatea „Sf. Ioan”. După un timp petrecut ca superior al mănăstirii „Sfânta Familie” din Bucureşti, a fost trimis în misiune în Caucaz. Pr. Dan este autorul unui blog de spiritualitate, „Întâmplări din lumea lui Dumnezeu”, unde relatează experienţa întâlnirii Domnului în lucrurile mărunte ale vieţii de zi cu zi.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri