Evanghelia sfântului Matei ni-l aduce astăzi în faţa ochilor pe Iuda, în seara în care l-a trădat pe Isus. Această trădare a marcat figura lui Iuda pentru tot restul istoriei, astfel încât oricine zice Iuda gândeşte trădare, şi oricine are de-a face cu trădători se gândeşte mai devreme sau mai târziu la Iuda şi la sărutul său… Dar să nu privim numai această faptă teribilă a apostolului şi să încercăm să derulăm banda şi să vedem cum s-a ajuns aici. Aşadar, cum a ajuns Iuda la această vânzare?

Despre începutul vieţii lui Iuda nu ştim nimic. Să spunem deci că a dus o viaţă obişnuită de om, cu bucurii, cu greutăţi, cu mândrie şi cu fapte bune. Această parte a vieţii sale a fost obişnuită cel puţin în comparaţie cu tot ce a trăit în a doua parte, după întâlnirea cu Isus. Isus i-a „tulburat” această viaţă de rutină, chemându-l la intimitatea cu Fiul lui Dumnezeu. Cum a început Iuda această viaţă de ucenic? Cum a răspuns chemării lui Isus? L-a iubit vreodată pe Isus? Nu prea avem cum să aflăm, dar ce putem şti cu siguranţă e că Domnul l-a iubit şi i-a arătat această iubire prin zeci de semne de atenţie, de prietenie.

Evangheliile nu ne spun nici când, nici cum a început distanţarea lui Iuda faţă de Isus, ele ne prezintă mai ales atitudinea apostolului la sfârşit. Şi e tare ciudat cum felul de a gândi al lui Iuda seamănă cu mentalitatea modernă, umanistă, de a privi totul, inclusiv credinţa.

1. După gestul Mariei (parfumul vărsat în semn de mulţumire), Iuda ia poziţie în public împotriva lui Isus: „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu 300 de dinari, ca să se dea săracilor?” Aşadar, Iuda gândea altfel decât Mântuitorul! Dacă privim această situaţie cu ochii lumii, vom spune „Ce e grav în asta? De ce trebuie să gândească toţi la fel?” Toată presa ar fi de partea lui Iuda, invocând drepturile omului şi libertatea de a gândi…

2. Iuda lua bani din punga comună, în înteres propriu, şi de aici deducem că Iuda avea o viaţă dublă: era ucenic, dar îşi păstra câteva (mici) libertăţi, care la început păreau conciliabile cu viaţa alături de Isus. Din nou, omul modern va spune „Ce-i aşa grav dacă mai am grijă şi de mine din când în când? Oare chiar non-stop trebuie să împlinim voia Domnului? Doar nu suntem fanatici…” (Într-o zi eram la o benzinărie din Caucaz şi am intrat în vorbă cu doamna care mă servea. Discuţia a ajuns în domeniul religios, iar doamna, referindu-se la haina mea de călugăr, mi-a făcut cu multă sinceritate această confidenţă: „Să ştiţi că şi eu cred, dar nu sunt fanatică”… Am încercat să-i explic că nici eu…) Încă o dată, opinia publică ar fi de partea lui Iuda şi ar interpreta ca abuz orice argumentare contrară.

3. Nu ştim cât timp Iuda a dus această viaţă dublă, şi cu Isus, şi pentru sine. Devierea care la început părea minimă, a devenit, printr-un concurs nefast de circumstanţe, teribil de mare şi l-a pus pe apostol în faţa unei decizii radicale. Iuda şi-a vândut Învăţătorul spre a fi ucis…

4. Sfârşitul lui Iuda ne aminteşte iarăşi un refren cunoscut, pe care îl auzim prea des: „Mi-am ratat viaţa!” Acesta a fost de fapt ultimul gând al lui Iuda. Isus nu gândea deloc aşa, pentru el legătura cu Iuda era departe de a fi ruptă total. Iuda însă a declarat definitivă sentinţa pe care şi-a dat-o… Apoi a acţionat în consecinţă.

Ce să înţelegem din aceste „jaloane”? Iuda nu a fost nici un diavol negru, nici un înger alb, nici un sacrificat pentru împlinirea planului providenţei. A fost un om şi, din acest punct de vedere, nu ne este străin.  Drumul său, mai precis răscrucile din viaţa sa sunt cele pe care le întâlnim şi noi în viaţa noastră.

Domnul vine să ne întâlnească. Avem posibilitatea de a accepta iubirea sa, sau nu.

Avem posibilitatea de a-i da lui Isus toată mintea noastră, toată judecata noastră, sau nu.

Avem posibilitatea de a trăi numai pentru el, sau de a duce o viaţă dublă.

Avem posibilitatea de a ne judeca propria viaţă singuri, sau de a-i încredinţa această judecată lui Dumnezeu.

Avem posibilitatea de a-l lăsa pe Isus să fie singura măsură a faptelor noastre, sau de a-l urma păstrând măsura proprie. De a-l urma pe Isus cum vrea el, sau cum vrem noi: „Te urmez, Doamne, dar eu hotărăsc viteza, opririle, bagajele, traseul, ce fac în pauze şi verdictul ultim, reuşita sau eşecul vieţii mele!”

Şi în ultimul rând, uneori, rar, avem în faţă aceeaşi răscruce gravă de a-l mărturisi pe Isus sau de a-l vinde.

Pr. Dan Suciu a meditat Evanghelia după sfântul Matei 26,14-25: În acel timp, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei şi le-a zis: „Cât îmi daţi ca să vi-l dau?” Iar ei i-au oferit treizeci de arginţi. De atunci căuta un prilej potrivit ca să-l dea în mâinile lor. În prima zi a Azimelor, au venit ucenicii la Isus şi l-au întrebat: „Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşti?” El le-a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi-i: «Învăţătorul îţi trimite vorbă: timpul este aproape; la tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei»”. Ucenicii au făcut precum le-a poruncit Isus şi au pregătit ospăţul de Paşti. Când s-a făcut seară, s-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece ucenici. Pe când mâncau, Isus a spus: „Vă spun adevărul, unul dintre voi mă va vinde”. Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-l întrebe unul câte unul: „Oare eu sunt, Doamne?” El le-a răspuns: „Cel care a întins o dată cu mine mâna în blid, acela mă va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre el. Vai, însă de omul acela prin care Fiul Omului este vândut! Mai bine i-ar fi fost acelui om dacă nu s-ar fi născut!” Iuda, cel care l-a vândut, l-a întrebat: „Oare eu să fiu, Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: „Tu eşti”.

Despre autorul acestui articol: Dan Suciu CSJ (n. 1975) este preot călugăr în Comunitatea „Sf. Ioan”. După un timp petrecut ca superior al mănăstirii „Sfânta Familie” din Bucureşti, a fost trimis în misiune în Caucaz. Pr. Dan este autorul unui blog de spiritualitate, „Întâmplări din lumea lui Dumnezeu”, unde relatează experienţa întâlnirii Domnului în lucrurile mărunte ale vieţii de zi cu zi.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)

Anunțuri