Una dintre cele mai vechi mărturisiri de credință din Noul Testament este redată de evanghelistul Luca: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Simon” (Lc 24,34). Aceeași mărturisire o găsim exprimată diferit de sfântul Paul: „Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit și eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost înmormântat și a înviat a treia zi după Scripturi. Și i s-a arătat lui Chefa…” (1Cor 15,3-5). Liturgia proclamă această mărturisire ca fiind misterul credinței: „Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim până când vei veni”.

Viața nouă pe care o proclamăm în învierea lui Cristos este legată de o nouă lume. Dacă există o lume nouă, atunci este și un nou mod de a trăi. Imediat apare și întrebarea referitoare la lumea în care trăim. Proclamăm o lume nouă, o viață nouă, iar noi ne regăsim în aceeași condiție. Cum se explică acest lucru?

Despre învierea lui Cristos sfântul Paul spune: „Cristos a înviat din morți fiind începutul învierii…” (1Cor 15,20). Arhiepiscopul Fulton Sheen spunea: „S-a făcut dobândirea vieţii divine pentru om, dar nu şi distribuirea ei. Cristos a îndeplinit şi a reuşit să umple rezervorul vieţii sacramentale a Calvarului, dar misiunea de a lăsa să se irige su­fletele noastre nu este încă desăvârşită”; iar unul din Părinții Bisericii spunea despre misterul învierii și înălțării lui Cristos că prin acest mister, Domnul ne-a curățat inteligența, dar mai rămâne, prin practicarea virtuților curățarea voinței.

Învierea lui Cristos este cum spune Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, „sămânța cea mai mică din istorie, dar poartă în sine puterea lui Dumnezeu”. Nouă ne rămâne drumul, în care, ca mărturisitori ai Învierii Domnului, pregătim calea Domnului în inimile noastre pentru ca să ne facă părtași de învierea lui.

Închei cu un citat din cartea „Isus din Nazaret” a papei Benedict al XVI-lea, volumul al II-lea: „Ne întoarcem la evanghelia lui Luca: «și ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta s-a îndepărtat de ei și a fost ridicat la cer» (Lc 24,50). În credință știm că Isus, binecuvântând, ține mâinile întinse asupra noastră. Acesta este motivul permanent al bucuriei creștine”.

+ Cornel Damian

Episcop Auxiliar de București

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.