În faţa rugului aprins din Vechiul Testament, Moise a avut această revelaţie: „Locul acesta sfânt este!” şi a fost invitat de Dumnezeu să se descalţe. O experienţă asemănătoare facem şi noi la începutul acestei săptămâni, căci ne dăm seama că aceste zile sunt sfinte cu adevărat, şi nu numai cu numele… Este săptămâna în care a murit Cristos!

Am vrea şi noi să ne descălţăm cumva, dar spre deosebire de Moise, nu ştim cum… Altfel spus, cum să trăim această săptămână? Ce trebuie să facem? La această întrebare încearcă să ajute rândurile următoare.

Există o serie de răspunsuri la îndemână. Să aprindem câteva lumânări la biserică. Să postim şi să citim evangheliile patimii. Să mergem la spovadă şi la slujbe. Toate acestea îşi au valoarea lor.

Dar cred că e bine, înainte de toate, să fim pur şi simplu, dezorientaţi, fără să ştim prea bine ce trebuie să facem… Să ştim doar că nu este o săptămână obişnuită, care nu trebuie să treacă la fel ca toate celelalte.

Nu există o reţetă pentru a trăi corect Săptămâna Sfântă. De altfel apostolii înşişi şi-au pierdut toate punctele de reper în acea săptămână. Îi vedem în evanghelii derutaţi de iniţiativele lui Isus, înfricoşaţi de ce urma să se întâmple. Şi atunci, ce avem de făcut?

Poate doar să acceptăm că această săptămână este a lui Cristos. Şapte zile care îi aparţin total, în care noi îi cedăm controlul, toate comenzile, şi încercăm stângace să le trăim cu el, să fim ai lui. Doar aşa săptămâna aceasta va fi sfântă şi pentru noi! Toate slujbele şi tot restul în această lumină trebuie trăite!

Concret, cei mai mulţi dintre nu vom putea opri totul, pentru a petrece o săptămână într-o mănăstire pierdută în munţi, departe de serviciu şi de lume. Dar măcar să trăim aceste zile cu sentimentul învigorat că serviciul, rutina zilnică, situaţia materială, nu sunt lucrurile cele mai importante din viaţa noastră. Ba chiar nu sunt mare lucru, puse alături de sufletul nostru şi de Fiul lui Dumnezeu care şi-a dat viaţa pentru noi. Nu ne putem schimba complet programul, dar putem schimba radical felul în care vom trăi ocupaţiile respective.

Când moare cineva drag, avem dintr-o dată şi uneori durabil sentimentul inutilităţii lucrurilor zilnice. Cu această atitudine interioară să începem Săptămâna Sfântă! Într-un fel, Săptămâna Sfântă este săptămâna în care Dumnezeu este cel mai aproape de noi. Or, cum credeţi că putem fi într-adevăr în faţa sa, trăind cu el, fără să ne pierdem toate punctele de reper cotidiene?

În această dezorientare, o singură lumină, Cristos! Cristos din evanghelii. Cristos din slujbe. Cristos din taine. Cristos cel Înviat, nevăzut, prezent tainic în sufletul nostru.

Despre autorul acestui articol: Dan Suciu CSJ (n. 1975) este preot călugăr în Comunitatea „Sf. Ioan”. După un timp petrecut ca superior al mănăstirii „Sfânta Familie” din Bucureşti, a fost trimis în misiune în Caucaz. Pr. Dan este autorul unui blog de spiritualitate, „Întâmplări din lumea lui Dumnezeu”, unde relatează experienţa întâlnirii Domnului în lucrurile mărunte ale vieţii de zi cu zi.

© „Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?” este un proiect exclusiv „Deus meus in te confido” (Ps 25,2). Întreg cuprinsul proiectului poate fi vizualizat aici.

Votează acest articol şi autorul lui va fi premiat! (detalii, aici) Comentează acest articol şi poţi câştiga un premiu săptămânal! (detalii, aici)