Ziua I, Ziua a II-a, Ziua a III-a, Ziua a IV-a, Ziua a VI-a, Ziua a VII-a, Ziua a VIII-a

Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau.  Crezând însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilorn, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi”. El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casao Tatălui meu?” Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.  Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor (Evanghelia după sfântul Luca 2,41-51).

În textul acestei evanghelii (pe care Biserica o propune spre lectură în Liturghia sărbătorii sfântului Iosif, care se celebrează azi), Iosif apare numai în treacăt, menţionat de către Sfânta Fecioară Maria. Evenimentul de la 12 ani (vârsta majoratului pentru băieţi, la evrei) arată, pe de o parte, faptul că părinţii lui Isus aveau deja mare încredere în el, eforturile lor educative bazându-se pe încredere (câţi părinţi au azi încredere în copiii lor de 12 ani?), dar, pe de altă parte, ne dezvăluie o serie de sentimente din sânul Sfintei Familii.

Mama lui Isus recunoaşte că „tatăl tău şi cu mine te-am căutat”. Trei zile de căutări arată nu doar semnificaţia teologică (trimiterea la Înviere), dar şi o căutare cu emoţii, cu griji şi preocupări serioase. Cum ar fi azi pentru oricare dintre voi, părinţii de azi, să nu ştiţi unde vă este copilul timp de trei zile?

Este cunoscut că femeile sunt mai emoţionale, astfel încât evanghelia de azi ni-l descoperă pe sfântul Iosif în persoana unui om lucid, care o linişteşte pe Sfânta Fecioară pe tot timpul acestor căutări. Sfântul Iosif este cel care practic „munceşte” la căutarea lui Isus.

Aceasta este ultima mențiune a Sfintei Scripturi cu referire la sfântul Iosif şi cea mai extinsă ca desfăşurare. Această apariţie a Patronului Bisericii Catolice poate fi interpretată ca o încununare a celor şapte momente / mistere menţionate anterior în Cartea Sfântă. 

Dacă în evangheliile precedente aveam secvenţe despre Iosif, acum avem în faţa ochilor un filmuleţ de 3  zile. Şi am putea medita mult mai mult asupra acestui pasaj, despre bucurie, căutare, îngrijorare…

Despre autorul acestui articol

Corneliu Bărbuţ (n. 1968) este inginer de telecomunicaţii şi lucrează ca Director de Operaţiuni într-o corporaţie românească. Este tată de familie şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” şi desfăşoară activităţi pe mai multe planuri destinate promovării valorilor familiei creştine.

Anunțuri