Internetul e plin de tot felul de… chestii… Care mai de care mai uluitoare, oscilând între patologic şi ilar, de te cuprinde râsu’-plânsu’…

Zilele trecute am aflat dat peste blogul de spiritualitate al unui personaj ce se auto-declară profet, yoghin şi reprezentant direct al mai multor zei şi dumnezei: http://nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com. În acest loc virtual se întâlnesc şi convieţuiesc paşnic Ganesha („Pot să îţi arăt pe ganesha în preoţi sau ierarhi ai bisericii ortodoxe”), Oprah Winfrey, Padre Pio, calendarul mayaş, Florin Salam („Hristos însuşi vorbeşte despre el”!!), OTV-ul, extratereştrii şi tot felul de vizionari, profeţi şi iluminaţi mai vechi şi mai noi. Şi, desigur, Cristos şi Maica Sfântă… Iar ca acest hipermarket spiritualo-ezoterico-yoghino-profetic să fie desăvârşit, tot aici se poate beneficia şi de „iniţieri în mantre şi în Dasha Mahavidya Yoga făcute de Iisus şi de Fecioara”. Ca bonus, blogul găzduieşte un poll cel puţin la fel de challenging ca şi restul tematicii: „Unde crezi că se va întoarce Isus?”, precum şi nenumărate profeţii personale ale autorului, care îşi declină foarte limpede autoritatea: „Aşa cum Tatăl vorbeşte prin Iisus, de nu mai ştii când vorbeşte Iisus şi când Tatăl, şi oamenii nici nu înţeleg asta, aşa şi prin mine vorbesc şi Iisus şi Tatăl şi nu am să stau să subliniez când şi cine vorbeşte”. Şi, ca orice profet care se respectă, autorul are capacitatea matematică foarte precisă de a calcula „indicele de probabilitate a mântuirii” cuiva: „Cine va face în proporţie de 100% ce spun şi va asculta întocmai păşeşte pe cel mai rapid drum catre mântuire şi desăvârşire. Cine ascultă numai în parte va ocoli direct proporţional cu neascultarea lui. Cine face mai puţin de 1/3, cine ascultă în proporţie mai mică de 33% nu se va mântui deloc chiar dacă mai face câteodată şi voia lui Dumnezeu şi mai ascultă din când în când”. Tot din această nepreţuită sursă de informare virtuală am aflat teribilul secret că pe Isus „templierii caută să-l omoare şi-l duşmănesc, cei aparent rafinaţi şi cultivaţi îl dispreţuiesc pentru că El astăzi stă la masă cu Băsescu sau Becali”.

Acum vine întrebarea legitimă: cum am ajuns în acest în acest loc virtual? Am aflat că afişează pe blogroll un link către blogul meu. Şi l-am rugat, printr-un simplu comment de un rând, pe profetul yoghin şi reprezentant pe pământ al lui Isus Cristos (şi nu numai!) să elimine acest link din blogroll. Fără să dau motive (dar, desigur, ce alt motiv aş putea avea decât acela că dezbaterile şi profeţiile cu pricina depăşesc nivelul meu scăzut de cultură religioasă?). Previzibil, nu numai că asta nu s-a întâmplat, dar, mai mult, m-am ales şi cu anatema profetului şi m-am învrednicit de calificativul de autentică „aducătoare a judecăţii finale asupra Bisericii”: „Am dreptul şi puterea de la Dumnezeu să vă mustru şi să vă cert… La fel cum scot eu blogul tău din blogroll la fel a scos şi Dumnezeu biserica catolică din blogroll-ul timpului şi istoriei… Iată, cu acest autograf ai semnat sentinţa finală a bisericii tale. Amin”. Deci, dintr-un simplu comment am declaşat Apocalipsul. Cam cât de tare pot să fiu??!

Ei, acuma-i acuma: cum se iese dintr-o asemenea anatemă? O fi oare suficient că, spre finalul articolului pe care profetul mi-l dedică, mă „scoate” la liman, scuzând derapajul meu manifestat prin solicitarea de a elimina link-ul dintr-un loc atât de plin de har prin faptul că el însuşi m-a lipsit de mijlocirea lui pe lângă Dumnezeu („ea nu ştie, dar cerinţa ei, este, în fapt, mustrarea spiritului că nu am mai trecut pe acolo şi nici nu am mai binecuvântat-o”)? Aş zice că dacă un profet declară că subsemnata „îi e dragă lui Isus şi el [profetul] simte iubirea Lui pentru ea”, n-ar fi motive de îngrijorare…

Şi nu sunt deloc îngrijorată. Ceea ce e îngrijorător, presupun… Aştept cu interes calculul cu radical şi zecimale al şansei mele la mântuire, corelat musai cu indicele sfârşitului lumii din calendarul mayaş şi mărimea de la potcoavă a calului alb din Cartea Apocalipsului… Uite d-asta îi iubesc eu pe sfântul Filip Neri, pe iezuitul Jim Martin şi pe ortodoxul Nicolae Steinhardt: că nu au falsa smerenie de a confunda seriozitatea în abordarea vieţii spirituale cu încruntarea şi lipsa umorului, cu imposibilitatea de a spune lucrurilor pe nume, cu fermitate… Şi  mulţumesc, nibiru-sfarsitul-lumii, că m-ai făcut să râd… În privinţa sfârşitului Bisericii mele, sunt pe deplin liniştită, căci mă gândesc, parafrazându-l pe sfântul care îi dădea această replică lui Napoleon, că dacă s-au străduit atâţia alţii de-a lungul atâtor secole să o distrugă şi nu le-a ieşit, n-oi reuşi taman eu printr-un simplu enter din tastatura laptopului meu…

În rest, suntem în Postul Mare. Să ne rugăm! Pentru toţi şi pentru toate…

Anunțuri