Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7

În acel timp, 1 chemându-i la sine pe cei doisprezece ucenici, Isus le-a dat putere ca să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Iată numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, numit Petru, şi Andrei, fratele său; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele său; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Pe aceşti doisprezece Isus i-a trimis în misiune, spunându-le: „Nu mergeţi la păgâni şi nu intraţi în nici o cetate a samaritenilor. 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 În drumul vostru vestiţi că mpărăţia cerurilor este aproape”.

Două cuvinte rețin atenția în evanghelia de azi: „putere” şi „misiune”. Puterea o dă Isus şi numai prin mijlocirea acestei puteri misiunea ucenicului poate aduce roade. Orice faptă bună îl comunică prin sine pe Cristos, nu vine de la noi. Odată ce începem să credem contrariul, se declanşează, un întreg proces de autoîndreptățire a cărui finalitate e percepția fariseului de la templu, care ne face să spunem (ba chiar să credem), plini de evlavie şi credință: „Mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca vameşul acesta”. Dintr-o dată, ideea de misiune (deci, de slujire) ni se înfățişează ca desuetă, fiindcă noi ne slujim pe noi înşine, cu propria noastră putere atotputernică, şi nu pe Acela care este Puterea însăşi şi a cărui veste am încetat demult să o mai purtăm, fiind prea absorbiți de preocuparea de a ne vesti pe noi înşine şi mărețele noastre fapte de vitejie pământească.

Anunțuri