Unii se apropie de Cartea Apocalipsului cu gândul că vor afla din ea data sfârşitului lumii. Alţii vor să găsească în paginile ei dovezi că o figură politică sau alta este Anticristul despre care vorbeşte Ioan. Iar alţii găsesc o plăcere în descrierile de catastrofe şi nenorociri pe care le cuprinde. William Riley are o cu totul altă abordare. Profesor de Scriptură, conştient că se află în ultima fază a unei boli necruţătoare, dă mărturie despre faptul că citirea Apocalipsului poate însemna o autentică primăvară a sufletului.  

Reacţia noastră la suferinţa personală constituie un indiciu bun pentru cât de bine am integrat partea negativă a vieţii în concepţia noastră despre Dumnezeu şi credinţă. […] Putem construi un număr de modele, cu graniţe variabile, ale relaţiei lui Dumnezeu cu nenorocirile noastre personale, modele care să ne ajute să descoperim pe unde se situează propriile noastre atitudini.

Primul model s-ar putea numi „Dumnezeu-care-rezolvă-problemele” (text complet aici).

Al doilea model se află la extrema cealaltă şi ar putea denumit „Dumnezeu-care-nu-intervine” (text complet aici).

„Dumnezeu-pricina-necazurilor-mele” este, în mod suprinzător, un model biblic (text complet aici).

Unii au modelul „Dumnezeu-a-cărui-voinţă-se-împlineşte-întotdeauna” (text complet aici).

Şi iată-ne ajunşi la cel din urmă model, „Dumnezeu-pe-care-îl-găsim-în-misterul-suferinţei”. Sunt atâtea variante ale acestui model, încât cu greu îl putem considera un model. Nu încearcă să explice de unde vine suferinţa sau de ce a venit. Recunoaşte doar că suferinţa face parte din experienţa umană. Dar insistă întotdeauna că Dumnezeu e prezent în suferinţa altei persoane, nu tăcut sau absent, cum socotea Iob. Variantele acestui model par a se îndrepta în direcţii felurite: acceptarea unei cruci, reacţia de a uşura sau înlătura suferinţa altora, unirea cu suferinţa lui Isus, rugăciune asiduă către Domnul care e aproape de cei cu inima zdrobită sau încredere în Acela care toate le lucrează spre bine. În ciuda varietăţii de forme pe care le îmbracă acest model la diverşi oameni în situaţii diferite, ele au ca numitor comun încrederea că Dumnezeu are un plan de iubire care nu este împiedicat de cutare eveniment sau nenorocire. Tot ce se întâmplă, oricare ar fi cauza, oferă un prilej de a-l căuta – şi a-l găsi – pe Dumnezeu în evenimentul respectiv.

(William Riley, „Aventura spirituală a Apocalipsului”, Editura ARCB, Bucureşti, 2000, pag. 70, 72-73)

Anunțuri